Articole

Numai oamenii vii o pot vedea şi aprecia. Numai aceştia nu merg ca proştii la astrologi, fiindcă doar proştii se întreabă cum arătau hărţile cerului în secunda naşterii lor.

De pildă, mulţi alergaţi după succes, după poziţie, după titlu, după fală. Şi totuşi, nimic în lume nu este mai amar şi mai greu de „digerat” decât succesul. O fi ceva să vă atingeţi scopul, dar viaţa vă alunecă printre degete.

Şi reţineţi ceva cât se poate de adevărat: toate greşelile pe care le veţi face vreodată în viaţă, au fost făcute deja de cei care au mers înaintea voastră pe cale. Chiar credeţi că provocările cu care vă confruntaţi sunt unice, doar pentru voi?

Nu vreţi să vă bucuraţi privind şi mirosind o floare, nu vă bucuraţi total de râsul copiilor voştri, nu vă plimbaţi cu picioarele goale prin ploaie, vă plictisiţi repede de clinchetul (de clopoţel) vocii partenerului de viaţă.

Modul în care omul îşi acceptă soarta şi toată suferinţa pe care aceasta i-o cauzează, modul în care îşi duce crucea, îi oferă oportunităţi ample – chiar şi în cele mai teribile împrejurări „în căsnicie sau în boală” – să adauge un sens şi mai profund vieţii sale.

De când a apărut Viaţa pe pământ, subiectul acesta a fost prezent şi de actualitate, a incitat toţi oamenii creativi: poeţi, pictori, scriitori, filozofi, mistici etc.

Prietenia este un fenomen superior celorlalte, este iubire pură, nu are nimic de-a face cu biologia. Ea este aceea care ne face cu adevărat umani, este precum un parfum, dar în același timp, rămâne un mister.

Dragul meu semen, oprește-te puțin din lucrul tău şi ascultă-mă. Mor numai oamenii care sunt deja morți. Oamenii care rămân vii, care au viață în ei, care trăiesc aici, în secunda aceasta, se uită cu seninătate cum se produce moartea. Moare mintea, moare capul, moare corpul, dar ei nu. Deschid larg ușa morții şi o invită să vină atunci când este sortit momentul.