Skip to main content

Psihologie

Viața ca o...VIAȚĂ!-9
Faceţi-vă din trup un templu divin. Faceţi din viaţa voastră, un paradis pe pământ. Nu vă mai lăsaţi dominaţi de morţi. Trăiţi-vă viaţa ca pe o bucurie, ca pe un dar sublim, ca pe o sărbătoare.
Viața ca o...Viață! 8
Mulţi îmi spun că atunci când se bucură, nu sunt trişti şi invers, iar alţii că bucuria este mai mare ca tristeţea. După umila mea părere, ele sunt inseparabile, vin din acelaşi loc, din aceeaşi fiinţă, sunt de nedespărţit. Asta pentru cei adormiţi, inconştienţi şi orbi. Cei care sunt atenţi şi vii, le transced pe ambele, aşa că atunci când depăşiţi bucuria, aţi depăşit şi tristeţea.
Viața ca o ...Viață! 7
Nu o să reuşiţi niciodată. În cel mai nefericit caz, veţi deveni artificiali. Dar nu ar trebui să fiţi aşa. Voi toţi aveţi inima iubitoare. Asteptaţi doar să vi se spună că ea trebuie să se deschidă, să devină disponibilă faţă de Existenţă, către oameni, către viaţă, către flori, către copaci, către mare, către tot ce este în jurul vostru.
Viața ca o ... Viață! 6
Numai oamenii vii o pot vedea şi aprecia. Numai aceştia nu merg ca proştii la astrologi, fiindcă doar proştii se întreabă cum arătau hărţile cerului în secunda naşterii lor.
Viața ca o...Viață! 5
De pildă, mulţi alergaţi după succes, după poziţie, după titlu, după fală. Şi totuşi, nimic în lume nu este mai amar şi mai greu de „digerat” decât succesul. O fi ceva să vă atingeţi scopul, dar viaţa vă alunecă printre degete.
Viața ca o...Viață! 4
Şi reţineţi ceva cât se poate de adevărat: toate greşelile pe care le veţi face vreodată în viaţă, au fost făcute deja de cei care au mers înaintea voastră pe cale. Chiar credeţi că provocările cu care vă confruntaţi sunt unice, doar pentru voi?
Viața ca o...Viață! 3
Nu vreţi să vă bucuraţi privind şi mirosind o floare, nu vă bucuraţi total de râsul copiilor voştri, nu vă plimbaţi cu picioarele goale prin ploaie, vă plictisiţi repede de clinchetul (de clopoţel) vocii partenerului de viaţă.
Viața ca o...Viață! 2
Modul în care omul îşi acceptă soarta şi toată suferinţa pe care aceasta i-o cauzează, modul în care îşi duce crucea, îi oferă oportunităţi ample – chiar şi în cele mai teribile împrejurări „în căsnicie sau în boală” – să adauge un sens şi mai profund vieţii sale.