Skip to main content
PETRE-ANCA-FOTO-VIAȚA-CA-O...VIAȚĂ!-17

Viața ca o-VIAȚĂ!-17

Viaţa ascunde multe comori de care nu sunteţi conştienţi. Viaţa nu este trezit dimineaţa, masă, serviciu, casă, şi aşa din leagăn până la mormânt. Înseamnă că voi nu ”trăiţi”, voi „vegetaţi”. Curios mod de a vă consuma existenţa. Curioasă îndârjirea voastră de a nu cere nimic de la viaţă.


Ştiţi cu toţii că nicio mamă nu-i dă copilului său să mănânce, dacă acesta nu plânge. Viaţa este mama noastră a tuturor, şi trebuie să cereţi, să pretindeţi, să solicitaţi, eventual să insistaţi pentru esenţial, pentru scopul naşterii şi existenţei voastre.  
Câţi v-aţi întrebat Existenţa:


„Cine sunt eu?”,  
„De ce am venit la viaţă?”,
„Care este scopul meu în această lume?”.


Dacă nu aţi făcut-o până acum, veţi continua să respiraţi, să vegetaţi, dar veţi muri fără a afla de fapt ce este viaţa. Vă este frică să trăiţi. De ce? Pentru că tot ce aveţi în fiinţa voastră nu vi se poate lua niciodată. Totul vă aparţine prin naştere, de tot ce aveţi nevoie ca să trăiţi viaţa, primiţi în prima secundă de respiraţie!  


Altfel, ce acumulaţi, azi, mâine ş.a.m.d., nu vă aparţine şi moartea va veni şi vă va lua totul. Nu plecaţi cu nimic, decât cu ce aţi venit la naştere. Atât vă va rămâne şi după moarte.
Toată viaţa voastră de şaptezeci, optzeci, o sută de ani, va fi inutilă.
Este posibil ca în aceşti ani să vă fi maturizat, dar nu aţi atins încă realitatea vieţii. V-aţi împiedicat mereu de obstacole care nu v-au lăsat să vă vedeţi visele.


V-aţi născut din Existenţă, de ce nu vă încredeţi în ea? Respiraţi în Existenţă în fiecare clipă, de ce nu aveţi încredere în ea?
Mâncaţi Existenţă, de ce nu credeţi în ea? Beţi Existenţă, de ce fugiţi de ea şi nu o credeţi?


Atunci, vă întreb răspicat:
„În ce credeţi, în ce vă încredeţi?”.


Vă luaţi după ce v-a fost îndoctrinat, că lumea este condiţionată să creadă în Dumnezeu, pe care nu L-a văzut şi nu-L va vedea nimeni, niciodată?
Nu vă cer decât să credeţi în Existenţă. În copaci, în râuri, în flori, în oameni, în munţi, în stele, în oceane, în voi înşivă, pentru că numai acestea sunt realităţi. Aici nu vă trebuie credinţă, doar să înţelegeţi ce este real şi ce nu este real, să aveţi numai un grăunte de discernământ. Peste tot găsiți ...dumnezeirea!


Dacă veţi creşte în autentic, în real, veţi descoperi mereu noi comori ale cunoaşterii, ale vieţii, ale sinelui, ale divinităţii.
Divinitatea este o calitate.
Nu-L veţi întâlni NICIODATĂ pe Dumnezeu, dar veţi întâlni divinitatea.
(va urma)