Nu vreţi să vă bucuraţi privind şi mirosind o floare, nu vă bucuraţi total de râsul copiilor voştri, nu vă plimbaţi cu picioarele goale prin ploaie, vă plictisiţi repede de clinchetul (de clopoţel) vocii partenerului de viaţă.

Modul în care omul îşi acceptă soarta şi toată suferinţa pe care aceasta i-o cauzează, modul în care îşi duce crucea, îi oferă oportunităţi ample – chiar şi în cele mai teribile împrejurări „în căsnicie sau în boală” – să adauge un sens şi mai profund vieţii sale.

De când a apărut Viaţa pe pământ, subiectul acesta a fost prezent şi de actualitate, a incitat toţi oamenii creativi: poeţi, pictori, scriitori, filozofi, mistici etc.

Prietenia este un fenomen superior celorlalte, este iubire pură, nu are nimic de-a face cu biologia. Ea este aceea care ne face cu adevărat umani, este precum un parfum, dar în același timp, rămâne un mister.

- De ce sunt oamenii așa de schimbători ca vântul? - Pentru că numai actul de identitate, mersul biped și cunoștințele de lingvistică arată că sunt oameni.

- Acum apar bancuri așa-zis moderne, de ce nu apar și basme moderne? Nu mai are cine să le creeze? Nu mai pot fi credibile? Au devenit desuete?

Fiecare om care-mi cere ajutor, primește în afară de documentele ce conțin fișa personală, și un număr de șapte întrebări la care trebuie să răspundă punctual.

Este o întrebare pe care am primit-o de multe ori. Numai că această întrebare nu este pusă corect. Cum puteţi întreba pe cineva: „Cine este un prieten real?", când în mod normal ar trebui să vă întrebaţi: „Eu sunt un prieten real?". Acum vă întreb eu: „Voi sunteţi prieteni reali?".