22. CINE ESTE PRIETEN REAL? - 1

Este o întrebare pe care am primit-o de multe ori. Numai că această întrebare nu este pusă corect. Cum puteţi  întreba pe cineva: „Cine este un prieten real?", când în mod normal ar trebui să vă întrebaţi: „Eu sunt un prieten real?". Acum vă întreb eu: „Voi sunteţi prieteni reali?".

Voi aşteptaţi confirmări, vreți totul de-a gata, dar mai ales să vă spun despre alţii, nu despre persoana voastră. De ce vă interesează dacă ceilalţi vă sunt prieteni adevăraţi? De ce vreţi să, ştiţi pe cine puteţi conta într-o prietenie?
Este firesc să vă întreb: „Voi puteţi fi prieteni reali pentru ceilalți?” Pentru mine contează mult răspunsul. Nu cumva vreţi să folosiţi prietenul pentru nevoia voastră? Cunoaşteţi proverbul: „Prietenul la nevoie se cunoaşte!" şi probabil ştiţi şi ce anume vă doriţi de la prietenul vostru. Îmi puteţi spune ce anume? Îl faceţi ca să-l iubiţi, îl faceţi ca să-l exploataţi (folosiţi), îl faceţi ca să vă atingeţi un scop? Care este ţelul vostru? Până unde poate merge lăcomia voastră?

Repet, întrebarea corectă ar suna aşa: „ Eu sunt un prieten adevărat?", „Sunt prietenos cu ceilalţi?"
Şi totuşi, ştiţi ce este prietenia? DEX-ul spune aşa: „Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de ataşament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabileşte între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciție, prieteşug; atitudine plină de bunăvoinţă, prietenoasă, faţă de cineva."

Eu vă spun că prietenia este cea mai înaltă formă a iubirii. Fără prietenie nu poate exista iubire.     În iubirea dintre două persoane de sex opus, întotdeuna va exista şi senzualitate, dorinţă carnală, ceva care se manifestă la nivel biologic. În prietenie, toată plăcerea carnală dispare, biologicul dispare din ecuaţie. Rămâne tot ce este subtil, elevat, diafan. Totul este dăruire, împărtăşire a fericirii, mulţumirii și bucuriei interioare. Nu vreţi să ţineţi totul pentru voi, vreţi să dăruiţi din preaplinul vostru şi aveţi satisfacţie aparte faţă de cei care sunt pregătiţi să vă primească prietenia şi iubirea, faţă de cei care vă permit să-i iubiţi, să le oferiţi ceva din fiinţa voastră. Să le oferiţi ceva ce are legătură cu fericirea, bucuria, împlinirea voastră, şi nu cu necazurile, suferinţa şi neîmplinirile voastre. Diferența este enormă.

Dacă îl căutaţi pe celălalt numai pentru a-i cere sfatul, a-i cere părerea, sau pentru a vă satisface vouă o cerinţă personală, atunci aici nu poate fi vorba de prietenie. Şi din Cosmos se vede că, aveţi un interes, este un pas greşit pe care-l faceţi încă de la început. Să admitem că vă găsiţi în impas şi un prieten vine să vă ajute. Situaţia aceasta este irelevantă, pentru că prietenul poate veni sau nu poate veni, iar dacă nu vine, nu trebuie să vă plângeţi. A fost decizia lui, iar prietenia voastră trebuie să meargă mai departe. Dacă vă vine în ajutor, evident că-i veţi mulţumi, dar asta a fost decizia lui. Indiferent de situaţie, sub nicio formă nu-l veți face să se simtă vinovat, nu-i veţi reproşa absolut nimic. Reproșuri de genul: “O dată am avut și eu nevoie de tine și nu ai venit, ce fel de prieten îmi ești?”, "Am crezut că-mi eşti prieten şi pot conta pe tine, m-ai dezamăgit!" ş.a.m.d. Remarci de genul acesta nu arată decât că sunteţi limitaţi în zona grosieră a fiițelor neevoluate, că voi nu vă vedeţi decât interesul vostru. Este suficient să nu vă răspundă omul la telefon sau la mesai si gata, formulaţi deja cererea de despărţire, de renunţare la aşa-zisa prietenie.

Vă reamintesc - cei care aţi fost în tabere știți - prietenia este unul dintre cele mai rare fenomene care poate să apropie două sau mai multe fiinţe. După părerea mea, nu mai mult de 0,001% din oamenii de pe această planetă sunt capabili să dăruiască şi să primească prietenia.
Este posibil ca mulţi dintre voi să nu fiţi conştienţi de acest fenomen şi atunci singura soluţie este să îl învăţati. Prietenia nu se bazează pe instincte, ea este realizată conştient şi este, de asemenea, o mare artă. În schimb, iubirea este de cele mai multe ori inconştientă, ea are tăinuit înapoia sa un instinct natural.

De ce nu priviţi la voi să vedeţi dacă sunteţi prieteni reali, adevăraţi, veritabili? Voi întotdeauna sunteţi interesaţi de ceilalţi, vă interesează persoana celorlalţi, vreţi să ştiţi totul despre alţii, dar despre voi de ce nu vreţi să ştiţi nimic? (va urma)