Skip to main content
Momentan, mămică.

În primul mail primit în data de 14 februarie 2017 de la domnul Petre Anca, dânsul scria așa:

URGENT!
1. Rezolvați problema coloanei vertebrale la un kinetoterapeut bun; atunci trompele își
vor relua funcțiile specifice;
2. Celelalte probleme digestive, hepatice, tiroida, articulații și renale, se vor remedia
pe parcurs;
3. Cine din familia dumneavoastră nu și-a dorit căsătoria cu M. și nici nu a dorit să
aveți copii?

       Noi i-am scris pentru problema cu - nu pot face copii-. Restul, au fost bonus)).  Acum înțeleg că vindecarea mea/a noastră a început de atunci, din primul mail primit pentru ca eu am considerat că trebuie să dau un răspuns mai ales la ultima întrebare și a urmat un mail luuuuung către domnul Petre Anca cu o introspecție vizavi de căsătoria cu M. și de copii. Redau mai jos mailul respectiv:


“Nu știu dacă era o întrebare retorică aceea referitoare la cine din familia mea nu și-a dorit căsătoria cu M...
Eu m-am tot gândit și nu știu dacă ceea ce urmează să vă scriu poate să fie răspunsul bun (format din mai multe cauze) sau sunt doar părerile/presupunerile mele. Dar acestea au fost singurile idei care mi-au venit în cap. Așadar, voi nota fiecare idee cu câte o cifră.

1.    Mereu mi s-a zis de mică ca eu am cununiile legate (m-am și căsătorit tărziu, e adevărat dar tot atât de adevărat este că viața nu mi-a oferit - sau nu am fost eu pregătită - bărbați cât de cât normali).  Așadar grija maică-mii a fost mereu să mă dea la citit, să trimită scrisori la mănăstiri și pe mine la fel...etc., etc. Eu nici nu înțelegeam, nici nu credeam, nici nu îmi păsa la vremea aceea....Deci au fost doar eforturile ei fără dorința mea de a mă "vindeca".

2.    Mi se spunea pe vremea aceea că, din cauza tatălui meu am eu toate aceste "făcături". Și explicația pentru toate acestea ar fi fost că el a fost un mare crai și din cauza femeilor pe care le abandona am aceste "făcături".

3.    La un moment dat, am avut o relație stabilă cu un băiat pe care maică-mea îl plăcea. Și eu l-am plăcut. Până  m-am trezit....:). Și atunci mi s-a spus că și mama acestui băiat mi-a facut ceva pentru că a suferit băiatul mult (odată cu despărțirea de mine) și maică-sa s-a răzbunat.

4.    E posibil ca maică-mea după despărțirea de acest băiat (aveam 21 de ani cred) să și-l fi dorit atât de mult de ginere pe acest băiat, încât.....să îmi fi închis chiar ea "porțile"?  A ținut poza lui cred că aproximativ 2 ani în geamul de la ușa șifonierului.....gândindu-se la el și la ce partidă bună ar fi fost pentru mine fără să se gândească la ceea ce vreau eu, la ceea ce simt eu...

5.    Datorită unei copilării chinuite eu nu mi-am dorit să mă mărit. Motivul fiind că eu nu vreau să repet ceea ce am vazut acasă la mine. Pentru că am zis că nu are rost să fie tot un chin, tot o luptă...tot un necaz. Așa am văzut eu cu mintea mea de copil. Este posibil ca această dorință a mea să fie cea care m-a închis? Și multă vreme mi-am menținut această părere. Și după multe probe, ))))) M. a primit da-ul meu. Și chiar și așa am simțit că parcă îmi călcam peste voința mea...

6.    Pentru că, dacă stau și mă gândesc cine ar fi putut să fie din familia mea eu nu știu pe cine să bănui. Așa în mod direct. Că indirect le-am menționat mai sus.
Maică-mea toată viața și-a dorit să fim realizați (realizare = căsătorie) și după revoluție a început să frecventeze bisericile și să se roage pentru mine/noi...Mereu mă batea la cap să mă mărit cu M....dar îl și place pe M, îl admiră, îl prețuiește.
Tatăl meu nu știu dacă îmi dorește răul.
Sora mea mai mare are viața ei. Are frică de Dumnezeu. Nu cred că s-a rugat pentru ca eu să nu mă mărit și să nu fac copii.
Bunica mea este o mare credincioasă. Și ea la rândul ei se ruga pentru copii ei să le fie bine.  
Unchiul și soţia din partea tatălui au viața lor, nu ne-am intersectat foarte mult. Dar nu cred ca s-au întins așa departe.
Unchiul și soția din partea maică-mii la fel au viața lor în alt oraș, ar putea să fie invidioși....dar doar la modul subiectiv.
Verișoara mea? Cine să fie? Soțul surorii mele? Care este supărat pe mine? O vecină? Un vecin? La cine să mă gândesc, la mama soției vărului meu? Pe vremea când m-a cunoscut nu eram cu M....
Altfel, fiecare în parte ar fi putut avea motive și pot doar să suspectez: ba gelozia, ba distanța....ar putea fi orice. Dar nu știu exact cine și de ce. Când spuneți familie eu să mă gândesc doar la ea? Sau și la familia extinsă până la veri, mătuși, veri de-al doilea...?”


Ce răspuns am primit? Îl redau mai jos:

“Familie, înțeleg până la bunici inclusiv. Dar, o vină mare are și cel în cauză, prin gândurile pe care le-a emis de-a lungul timpului. Aceste gânduri trebuie retrase și îngropate.”

       Acum, vă spun - dacă nu era clar până acum - că singură “mi-am instalat” un fel de program care rula și funcționa odată cu mine. Un program de care nu am fost conștientă iar copilul din mine, ca să funcționeze mai departe și să fie împăcat și-a pus în gând această dorință: nu mă mărit, nu fac copii. Recomandare: atenție vă spun la ce gândiți. Despre voi, despre alții, despre viață. Am confirmat zicala că, propriul dușman suntem noi înșine și nu ceilalți. Paradoxal, ceilalți, sunt oglinda noastră, care ne arată cum suntem și unde și ce trebuie să reparăm.

       Prima dată pe domnul Petre Anca l-am cunoscut prin intermediul cărților scrise de dânsul. "Povești cu final meritat" şi" Nu există boală incurabilă" – carte care a ajuns să fie lipită cu scoci și tocită la cât de citită, răsfoită a fost. Mi-au fost recomandate aceste cărți și chiar oferite cadou de către domnul C.L.!  (mulțumesc), o altă cunoștință a domnului Petre Anca, care îl cunoscuse și care putea să îmi “intermedieze” o întâlnire electronică dat fiind faptul că, domnul Petre Anca era în perioada în care se retrăsese din activitate, avea domiciliul în străinătate și nu mai lua pacienți.

       Ce era de fapt aceasta întâlnire electronică? Era un mail pe care eu l-am scris către domnul Petre Anca în care îi povesteam despre noi, despre ce vrem și nu putem și unde îl rugam să ne ajute, pe care îl trimiteam persoanei intermediare și  această persoană expedia e-mailul către domnul Petre Anca și dacă aveam norocul să ne primească era de bine, dacă nu....nu știu cum ar fi fost. Redau mai jos acel mail, mai exact e-mailul din 02 noiembrie 2016 - fără să fi citit cărțile! - către persoana intermediară, care urma să îl redirecționeze către domnul Petre Anca:


       “Vă scriu la îndemnul domnului C.L.

       Suntem o familie proaspăt întemeiată care își dorește copii. Vârsta mea –V.S.- este de 38 de ani și de 40 ani cea a lui M.V.   
       Fiziologic am ajuns la nivelul în care eu ar trebui să fac histerosalpingografia.
       http://www.contraboli.ro/histerosalpingografia-hsg-video/
       Este o analiză care presupune irigarea uterului și a trompelor uterine cu o substanță de contrast care ar arăta dacă trompele mele sunt înfundate...și dacă sunt suficient de permeabile ca să lase să treacă spermatozoizii. Deși în urma expunerii la radiații prin această procedură nu există date care să evidențieze aspecte negative al acestei analize în eventualitatea unei sarcini în aceeași lună după histerosalpingografie, noi totuși ne îndoim de acest lucru și nu am vrea să apelăm la această metodă.
       După această analiză ar mai urma desfundarea trompelor prin procedura laparoscopică....
       Soțul și-a făcut analiza spermei și totul este mai mult decat bine.
       Momentan nu m-am decis pozitiv asupra acestei analize (cea descrisă mai sus) deoarece se apropie postul Crăciunului și, ca de obicei, noi respectăm posturile.
       Suntem o familie care înțelege că, motivele pentru care nu se întâmplă pot fi de altă natură.
Încercăm să ne căutăm, să le identificăm și să ne înțelegem lecțiile.  
       Mai știm că și alimentația are un rol important și avem mare grijă.  Oricum am avut perioade în care am ținut post de câte o săptămână cu fructe. De 7 ani carnea și de 3 ani oualele, brânza și tot ce e de origine animală nu mai sunt prietenii noștri :). Suntem o familie în care iubirea, respectul, prietenia, acceptarea, toleranța, susținerea sunt cărămizile de bază ale relației noastre. Suntem dispuși să respectăm tratamentul dat de dvs.”


       Doar că acest e-mail nu a mai fost expediat către domnul Petre Anca de persoana intermediară din cauză că, am dat-o în bară cu ultima propoziție: Suntem dispuși să respectăm tratamentul dat de dvs. Explicația primită din partea persoanei care ne expedia e-mailul către domnul Petre Anca a fost următoarea: Că eu nu vă fac un favor dacă mă țin de tratament.

       Nu am înțeles nimic! :))))))) Recomandare: când nu înțelegeți ceva și nu vorbim de tratament ci de viață în general, mai lasați un pic de timp să treacă și reveniți asupra necunoscutei sau cereți ajutorul unui prieten să vă „traducă” ceea ce e de neînțeles. Întodeauna există o explicație :).

       În 19 Noiembrie 2016 îi scriam persoanei intermediare un alt e-mail, cu un update   după ce am citit cărțile (care au fost și sunt pentru noi ca niște biblii-zic acum în 2021. Atunci au avut rolul de a mă scutura, de a mă trezi). Îl redau mai jos:


       Așa arăta prima scrisoare pe care v-am adresat-o și care nu a mai fost trimisă (e vorba de mailul anterior redat mai sus). C.L. mi-a zis că ultima propoziție nu este deloc potrivită. Că eu nu vă fac un favor dacă mă țin de tratament.
       Concluzie: eram clar pe lângă subiect și pe lângă trăirea care pune în mișcare “rotițele” voinței, deciziei,  conștientizărilor, a dorințelor adevărate, a motivațiilor, a ceea ce înseamnă boala și vindecarea ei, a trăirii curate, a smereniei. Cert este că eu nu am înțeles nimic, și mai ales de ce am primit tot de la C.L. cartea "Povești cu final meritat" să o citesc când eu credeam că am înțeles, că știu ce înseamnă un angajament, că cunosc, că aplic tot ceea ce am scris mai sus. De fapt C.L. mi-a zis că, în carte era prezentat un caz ca al meu (că este cineva care nu putea rămâne însărcinată). Eram contrariată. Dar el a vazut ce eu nu văzusem , „sforăiam prea tare..” (pag.266).  Am înteles că:”eu eram doar un „participant” la acele întâlniri, nu eu am ales la ce medici și terapeuți să mergem...” (pag.223) și deși fac eforturi de conștientizări și caut să îmi învăț lecțiile mi se aplică și mie zicala „mai bine este dușmanul binelui” (pag.322)

       Cartea am primit-o după data de 2 noiembrie (când deja scrisesem prima scrisoare). Știu că am citit din prima zi de când am primit-o deși era fooarte târziu și eram foarte obosită când mă apucam să citesc. M-a impresionat de la început. De la primele rânduri. A rezonat cu mine total. M-a întrebat C.L. ce părere am și i-am răspuns că este cartea cea mai motivațională pe care am citit-o până acum. Cale de o săptămână și ceva, datorită programului meu încărcat, tot noaptea după 12 apucam să citesc câteva rânduri. Oricum tot citind deja mă gândeam că trebuie să cumpar un aparat de distilat apa ori să găsesc de undeva să cumpăr….:)

       Astazi este  19 noiembrie 2016 (sâmbăta) și de la ora 6,30 de când m-am trezit până la ora 11,34 am terminat de citit cartea "Povești cu final meritat". Nu m-am spălat pe dinți, pe ochi, nu am băut apă, nu am mâncat fructe. Am stat în pat și am citit.

       Sunt fără cuvinte. Mi se par inutile. Eu ce aș putea să mai completez? Îmi e rușine. Dar nici nu vreau să ratez o ocazie de a-mi împlini menirea, de a da naștere unor copii care să nu sufere cum am suferit eu...

       Acum 7 ani m-am apucat de un stil de viață sănătos având o prietenă care mi-a dat niște cărți de citit. Am rămas surprinsă peste măsura. Mi s-a luat ceața după ochi: unde am fost eu până acum? de ce nu am știut mai demult? Pe parcursul anilor mi-am dat seama că, decizia a fost în ajutorul meu pentru că mi-a rezolvat multe alte probleme care  dacă o vreme au fost duse de tinerețe, ulterior puteau fi foarte grave. Cel puțin la momentul actual le țin sub control. Așa îmi place să cred .

       Nu am niciun dubiu că, dietoterapie este unica mea/noastră șansă (ca familie). De fapt este șansa tuturor doar că fiecare are modalități diferite de a ajunge sau nu la ea.  Nu este plusul meu cel mai mare voința, dar motivația copiilor sănătoși care să nu sufere ca mine este una care mă face să „mai mor” de câteva ori și să înviu ca să găsesc drumul. Sunt conștientă că mai am bătălii de dus și că cea cu mine este cea mai mare.  M. nu a citit încă cartea. Dar nu trebuie să îl conving.  Oricum, probabil o va citi. Voința lui este de fier . Am toată încrederea că voi primi ajutorul lui. Că doar pe mine mă suspectez de căderi... Oricum amândoi ne angajăm fără să clipim. Eu m-am trezit. Cel mai bine mi se aplică zicala de mai sus, mai bine este dușmanul binelui și m-am cam lăsat pe tânjeală. Și cred că este și cazul lui. Doar ne-am luat cu viața și cu treburile ei ....lumești uitând că nu este singura parte care ne întregește. E adevărat că, trebuie să ne gândim și la un viitor material și o casă pentru copii care vor veni (ca niște părinți responsabili ce suntem)  dar depinde cum . Cum alocăm energia în direcția asta și cât de tare ne ia valul ....Eu vă mulțumesc. Și dvs. și lui C. L.  

       Cu glas timid, vă rog frumos, dacă puteți să ne oferiți și nouă din timpul dvs. prețios și să ne dați indicații/direcții de tratament. Adresa de email pe care putem comunica este ........

Cu respect, mă înclin.


      Și ulterior, în 14 februarie 2017, eu și sotul meu am primit fiecare prima conduită. Mamăăăăă ce fericire pe noi !!!  Am țopăit...ne-am îmbrățișat...ne-au dat lacrimile....

      Ulterior, l-am cunoscut pe domnul Petre Anca, telefonic, când mi-a facut o surpriză să mă sune de ziua numelului. Mi s-au înmuiat picioarele și nu mai aveam glas (cum să mă sune EL pe mine?  pe mine???? Doamne și ce glas.....ce zâmbet !- da da prin telefon eu l-am simțit, ce cuvinte, ce să mai - am rămas ca la dentist :))))) )

      Iar peste 2 ani aproximativ am avut ocazia să ne întâlnim față în față. Banal, cu o încărcătură maximă, pe drum, în fața unui magazin :)))))))).

      Și apoi au urmat alte întâlniri față în față atât cât putea și dumnealui timp să ne aloce. În marea majoritate a timpului comunicam doar prin e-mail. Chiar și când am fost însărcinată și aveam o mie și una de întrebari nu am “beneficiat de vreo ofertă”. Acum îmi dau seama că trebuia să înțeleg că totul este foarte bine și doar să mă bucur de minunea care se întâmpla era suficient…

Cum a fost colaborarea cu Petre Anca?

       Oooooo, aici aș putea să scriu încă o dată cât am scris până acum. Păi cum să fie? Cu suișuri și coborâșuri, cu tăceri și subânțelesuri, cu multeeeee întrebări și răspunsuri puține sau răspunsuri monosilabice dar cu multe aha-uri, cu multe conștientizări din partea noastră, cu multăăăăăă bucurie și zâmbete, cu îmbrățisări virtuale, cu lacrimi și suspine, cu blândețe și răbdare din partea domnului Petre Anca dar și cu multă autoritate, verticalitate și radicalitate.

       Mailurile dintre noi (căci relația noastră și conduitele pe care le primeam mult timp s-a(u) bazat pe acest tip de comunicare virtuală) au fost exact ca într-o relație de cuplu. Timizi la început și cicalitori! Și acum tot așa am rămas. Ha ha ha. Apoi toleranți, apoi prieteni, apoi, apoi....

       Pe parcurs ce căpătam încredere și înțelegeam tot mai bine ce facem și de ce facem eram și noi mai relaxați. Dar erau și momente când Doamneeee ce grea de cap eram! Și nu pricepeam nimic....și cum mă scutura. Vreau să vă spun că atunci când nu primeam răspuns.....prin tăcerea primită încet încet se facea liniște la noi în cap și puteam vedea și răspunsul căci mintea e păcălicioasă și găsește tot felul de pretexte... (Exemplu: i-am cerut la început, într-un e-mail să ne indice niște surse bibliografice ca să mai citim și așa să înțelegem o parte din conduite. Bineînțeles că nu am primit niciun răspuns )))) dar la câteva zile răsfoind una din carțile scrise de dumnealui ajung la bibliografia cărții .....ha ha ha ha .....mura în gură surse de citit...aveam răspunsul de dinainte de a pune întrebarea dar mintea făcea multă gălăgie și nu am văzut...)

       De la agonie și extaz...ce trăiri, ce discuții purtam, ce răspunsuri primeam, ce muncă de autocunoaștere. Relația/colaborarea noastră ușor, ușor a crescut și parcă zic că am trecut de bariera pacient-terapeut dar tot exista acel respect ....și nu profit de această relație. Și tot mai dau cu bâta în baltă când nu pricep...:))))

       A fost spumos.... De fapt, de ce vorbesc la trecut? Suntem încă pacienții domnului Petre Anca. Îndrăznesc să spun că suntem ca o familie. Și nu mai suntem doi. Suntem 4 acum. Unul este mama mea și unul este copilașul nostru care are marea șansă de a fi sub “bagheta magicianului” de la o vârstă așa de fragedă.

       Am selectat câteva exemple de e-mailuri la întâmplare din frumoasa noastră colaborare.


Noi, 23 aprilie 2017

       Oaaaaaa ne-ați răspuns. Ce bucurie. Înseamnă că mai vorbiți cu noi....și nu sunteți supărat pe noi...
       Și mai înseamnă ca și dvs. sunteți bine.....
       Că mie mi-au trecut toate gândurile prin cap....m-am simțit și abandonată....
       Dar dacă v-aș scrie câte întrebări, gânduri etc îmi trec mie prin cap, ați mai scrie o carte numai cu reflecțiile mele....
       M-am cenzurat mult. Chiar și când vroiam să vă transmitem bucuria noastră....:(
       Aș fi vrut să vă scriu de fiecare bătălie mică câștigată, poate câteodată avem  nevoie și de încurajări....poate cateodată doar vroiam să vă spun cât de perfect găsim tratamentul dar că mai avem și întrebări de ce aia, de ce ailalaltă....Avem nevoie de un ghid...Mmmmmm mi-aș dori ca, comunicarea să fie bidirecțională. Nu uit să nu fiu egoistă și mă gândesc că sunt oameni suferinzi cu boli grave care chiar au nevoie de atenția și timpul dvs....

       Tot binele vă dorim. Și sănătate maximă. Să ne trăiți.
       V și M

P.S. Sperăm să vă dăm tot vești bune..


Noi, 17 iunie 2017

       Bună seara,
       Am citit mailul dvs. azi de dimineață. A fost un moment tare haios. Când mă gândesc, zâmbesc. Eram la momentul terapiei cu ulei și, deci, amândoi aveam gura plină :))) și nu puteam să verbalizăm niciun gând, nicio bucurie, nicio curiozitate, nimic. Doar aaaaa, mmmmmmmm și sunete neînțelese …:)))) Vă mulțumim pentru tratament.
Bineînțeles, cicălitoarele noastre :) întrebări sunt nelipsite. Și astea sunt întrebările de dinaintea începerii curei, adică teoretice. Deși, totuși  sper ca la proba practică :) să nu mai fie.

(Vreau să vă spun că erau 35 de întrebări de la mine și 7 de la soț) :))


Petre Anca, 18 iunie 2017

       Dragii mei, vampiri de timp!

       Nu vă reproșez, dar dacă aș fi avut numai cațiva astfel de pacienți, închideam Fundația de acum 10 ani!
       Sănătate,Petre Anca,

P.S. Veți spune că nu vreți să greșiți...dar multe întrebări se referă la mâncare și la dorința de a-mi corecta dietele!


Noi, 18 iunie 2017


       Cald și bun.
       Deci să înceapă dezmățul :)))) lapte de orice animal, ouă de orice zburătoare, unt cât cuprinde. Glumesc. Facem ca în carte..cât e scris după cum și cât înțelegem atunci.
       Mai erau și alte întrebări de altă natură dar poate nu le-a venit vremea.
       Vă anunțăm oficial când începem, pentru că doar ce am cumpărat 10 kg de mere. Și mai este și confortul și rutina tratamentului anterior - mai ales ca  eu sunt în sesiunea de examene.

       Vă pupăm zgomotos.  :) :)
pe jugulară ca vampiri hahahaha  :) :)


Petre Anca, 29 Octombrie 2017

       Buna seara!

       Vă puteți aproviziona cu de toate.
       Dependența de clismă nu afectează mușchii.
       Multă sănătate, Petre Anca,


Petre Anca, 1 Decembrie 2017

       Frumoșilor!

       Iată noua voastră conduită.
       Mari progrese ați realizat.
       Felicitări!

       Vă îmbrățișez, Petrica Anca,


Noi, 1 decembrie 2017

        :) :) :) :) :) M-am toppppiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiittttttttttttttttttttttttttttttttttttttttttttttttttttttttttt.
Ne-am bucurat ca doi copii....ne dădeau lacrimile și ne îmbrățișam.
Noi am fost cuminți.....ne așteptam (ne doream) să fie bine....dar nici chiar așa.....    
Acuși ne facem grila de monitorizare a tratamentului și ghiciți ce? Urmează întrebărileeeeeeeeeeee hahahaha

  va îmbrățișăm și noi cu drag, cu căldura și multă sănătate

V si M, doi oameni mici care vor să fie mari

Cred că, cel puțin o săptămână nu ne-a trecut bucuria felicitărilor primite......eram pe drumul cel bun...


Petre Anca, 11 iulie 2018

       Buna ziua!

       Cu mare drag! Petre Anca,

       Și atașat erau noile conduite. Hmmm....era o bucurie în acest e-mail pe care noi nu am putut să o decodificăm decât 2 luni mai târziu.


Noi, 18 septembrie 2018

       Plină de mirare, vă spun că mi-a întârziat ciclu. O să fiți bunic?

       UP DATE:
       Astăzi am facut și testul barza. E pozitiv. :).
       Așadar, am 40 de ani, aproape 53 de kg, prima zi a ultimei menstruații a fost în 7 august și concepția a fost în 15 august noaptea pe la 1-2 noaptea.
       Media ciclului este de 26 zile (au fost zile cu 24, 28)...

       1.    Ce conduită urmez în această situație?
       Mulțumesc


       Rezultatele obținute au o valoare care nu se pot cumpăra și compara cu vreo monedă prețioasă. Tot parcursul nostru, toate șuturile primite au fost în folosul nostru. Credința, voința sunt cei mai buni prieteni pe care îi regăsești în interiorul tău. Se ridică ceața după ochi, înțelegi și vezi lumea altfel. Mă simt mai bine echipată mental și fizic deși încercări sunt și în acest moment. Cuvintele sunt așa sărace... Nici nu mai știi cum și cui să mulțumești pentru atâta bine...Faptul că am devenit părinți pentru noi este o minune care ne-a împlinit dar care ne și provoacă foarte mult. Dar nu este numai asta....Este ceva ireversibil. Am cunoscut un om valoros, marcant care a pus amprenta pozitivă în viața noastră și de la care continuu ai ce învăța de la el. Conduitele sunt un nou mod de viață, de gândire, de a trăi. Funcționează fără doar și poate. Deși sunt un caz fericit, bătăliile cu sine sunt în continuare! Nu există grad de comparație între doza de gravitate/suferință a unei boli față de alta. Boala ia multe forme....și tot timpul trebuie să ai grijă. Și până la urmă nu ar fi mai bine să ne ocupam de trupul nostru care este gazda sufletului nostru decât să avem grijă de capra vecinului?

Poți recomanda și altor persoane în suferință să urmeze această cale?

       De putut eu pot să recomand și altor persoane în suferință să urmeze această cale. Și da, am recomandat....Unii nu au fost primiți încă, alții au fugit, alții încă se pregătesc...În timp am învățat că nu poți arunca mărgăritarele în dreapta și în stânga. Cum se zice? – mulți chemați, puțini aleși - .Trebuie să fii pregătit pentru a schimba radical credințele, obiceiurile și ceea ce știai până acum. Multă lume se sperie. Aici eu nu înțeleg – dar cine sunt eu? – cum să te sperii când ești pe muchie de cuțit...când poate este unica șansă reală pentru parcursul tău în această viață. Cum adică boala este profesorul meu? Cum să beau urina? Cum să nu mănânc și să țin post negru? Cum să...? De ce....? Eiii....uite că se poate și doar dacă ești hotărât 200% o sa afli și cum. Tot timpul există șanse. Depinde ce faci cu ele. Și da, nu faci nici un favor terapeutului dacă respecți conduita primită !


       Mulțumesc omule Petre Anca !