Buna dimineata!

Sunt Ancuța (cum îmi spune dl Anca, Nedelcea Anca – pe net ), o teleolteancă din Alexandria, care a avut bucuria să înceapă să trăiască cât mai frumos  din  16  IULIE 2003. Cu mulți ani în urmă, 28 la numar, aveam să primesc o veste cumplită, o veste care urma să-mi întrerupă frumoasa copilarie de până atunci. Mi se descoperise o tumoră pe creier, pe care am operat-o și, pe când eram în plină studenție, adică dupa 10 ani de la operație, în anul III de facultate, când credeam că m-am vindecat și nimic nu se mai poate întâmpla, tumoarea a reapărut într-un loc unde medicina alopată nu a vrut să riște. Așa că am început să caut alte soluții, bioenergie, tratament cu medicamente naturale, chiar și un tratament naturist, dar niciunul nu a putut să-mi dovedească, printr-un caz concret că a reușit.

Într-o zi, cineva mi-a povestit de Miracolul de la Vălenii de Munte și după îndelungi discuții cu un învingător, ( cineva care urma regimul și care era foarte bine) și după ce m-am întalnit și cu cineva care avusese aceeași problemă ca a mea, ( tot în timpul facultății, tot în anul III, tot la facultatea de fizică ) dar nu se operase și urmase regimul cu Nenea Omu (VALERIU POPA), astfel vindecarea a fost rapidă, m-am decis să merg și eu acolo. Așadar, într-o zi de iulie 15, am pornit spre Vălenii de Munte. Fusesem programată la Domnul Anca de un Învingător. După ce am fost testată și mi s-a confirmat diagnosticul, TUMORĂ CEREBRALĂ, urmat de o listă cu cateva dereglări ale organismului, de unele știam de altele habar nu aveam, mi s-a dat regimul, spunându-mi că vindecarea mea este de durată pentru că organismul meu fusese intoxicat cu tot felul de prostii la intervenția chirurgicală suferită și la procedurile ce au urmat operației. Am plecat acasă hotărâtă și încrezătoare să îl incep. Zis și făcut…..a doua zi, 16 iulie 2003, am început regimul de 2 zile de post alternând cu alte 3 de mâncare (nu vă gândiți la mâncare gătită ci semințe, cereale crude, nu pot uita ovăzul nedecorticat înmuiat) urmat apoi de câteva zile de BG. În această perioadă am slăbit 12 Kg, nu mai aveam putere dar parinții m-au ajutat și după un timp foarte scurt, când organismul a început să reacționeze la tratament, să elimine toxinele (mama le notase dar nu mai știu pe unde sunt așa că vă spun din ce îmi amintesc că au trecut ceva ani de atunci) am avut zile (3-5 când sughițam continuu, mi-a fost greu în prima zi apoi m-am obișnuit și dormeam fără probleme, mama sta să îmi numere sughițurile), am avut temperatură (ieșeam afară și gata…trecea), nu aveam gust, miros (câteva zile, la un moment dat îmi venea miros de ceapa coaptă, de unde nu știu că mama îmi spunea că ei nu îi miroase), după 2 ani (aproximativ) am scos un ditamai guguloiul de toxine (am făcut 5 clisme la rând ca să îl pot elimina) și alte reacții  de care nu îmi mai amintesc., prindeam mai multă putere și treptat am început  să mă descurc singură. Astfel, în toamnă, m-am întors la facultate, fără să o întrerup, apoi am făcut masterul (2 ani) și într-un final m-am angajat.

Deci am 18 ani de când nu mai mănânc carne, prajeli, zahar alb, faina albă și fac o clismă  pe fiecare zi. Pentru mine a fost o bucurie când am auzit că nu o să mai mănânc carne, nu era preferata mea, dar așa scăpam pe gura familiei. Atunci am început să mă descopăr, să descopăr diverse cărți, adrese cu terapii naturiste, să citesc despre puterea gândurilor, cuvintelor,  despre masaj și puncte reflexogene, uleiuri  esențiale, cristale și alte asemenea.

Ce am învațat în acești ani, …am învățat să respir correct, am aflat că nu exită boală incurabilă și cel mai important  s-mi ascult corpul (nu pot mânca repede, pe fugă, dacă mănânc repede  mă balonez, foarte rar pot mânca fructe seara și doar dacă sufletul meu vrea -de exemplu sunt cu părinții la masă și ei servesc pepene, și eu zic hai să gust și eu  nu îmi trebuie să mănânc mai mult de doua înghițituri  că m-am și balonat dar dacă eu poftesc la pepene și mănânc nu am nimic, dacă nu mestec bine, îmi rămâne măncarea în gât și apoi o rumeg precum vacile, nu pot bea apă în timpul mesei și multe altele).

Pentru mine boala a fost o poartă spre descoperirea mea. Ce reacții am avut în timpul primilor ani?  Așadar fie că aveți probleme sau nu, ascultați-vă corpul și nu  uitați, boala nu apare întâmplător în corpul vostru, trebuie schimbat ceva, fiți atenți la digestie (eu aveam scaun la 3-4 zile, vă dați seama ce s-a strâns, dar nu luam în seamă), la GANDURI, la CUVINTE, TONUL pe care vorbiți…sunt multe de povestit și vorbit despre stilul acesta de viață. Acum după atâția ani mai fac greșeli dar suport consecințele, în mare la mine digestive, dar după, încerc să le repar, aaa, și emoționale o gramadă și încă nu le-am dat de cap, și astea  influențează starea de sănătate. dar o să o scot la capat într-un final.  SPUNE POT ȘI VEI PUTEA!  (parcă sunt la ziua Fundației  și povestesc).

Cred că mereu am fost o fire visătoare, nu foarte pofticiosă dar care făceam destule combinații greșite, al ăarui efect bineînțeles că nu-l înțelegeam, dar acum sunt numai zâmbet, poate chiar prea optimistă, și dornică să acord ajutor pe cât posibil.

Nu o să pot mulțumi niciodată îndeajuns lui Dumnezeu pentru drumul pe care m-a îndrumat și pentru puterea care mi-a dat-o până acum, și sper că și de acum înainte, celor care m-au îndrumat spre Miracolul de la Valenii de Munte, familiei mele, colegilor mei și nu în ultimul rând Domnului Petre Anca, căruia îi doresc MULTĂ  SĂNĂTATE ȘI PUTERE DE MUNCĂ!
VĂ MULȚUMESC !
MULTĂ SĂNĂTATE! AVEȚI GRIJĂ DE VOI! Și nu uitați - NU EXISTĂ BOALĂ INCURABILĂ!