Skip to main content
PETRE-ANCA-FOTO-VIAȚA-CA-O-VIAȚĂ! 9

Viața ca o...VIAȚĂ!-9

Voi îngrijiţi-vă de voi, de divinul din voi.


Faceţi-vă din trup un templu divin. Faceţi din viaţa voastră, un paradis pe pământ. Nu vă mai lăsaţi dominaţi de morţi. Trăiţi-vă viaţa ca pe o bucurie, ca pe un dar sublim, ca pe o sărbătoare.


Cântaţi cu mierlele în pădure, dansaţi cu copacii în soare, în vânt, în ploaie, în ninsoare, alergaţi în zbor cu vulturii şi pescăruşii, cochetaţi cu fluturii în livezile înflorite.


În afara omului, nimeni nu este obsedat de moarte. Nici copacii, nici animalele, nici păsările, nici râurile, nici munţii, nici stelele, şi nu au nici sfinţi. Obsesia de moarte este cea mai mare greşeală a ultimilor mii de ani. Când vreţi să terminaţi cu ea?
Rămân la părerea că pentru părinţi ar trebui să se înfiinţeze cursuri de educare a copiilor şi nu grădiniţe pentru copii. Părinţii şi părinţii părinţilor sunt responsabili de educarea generaţiilor.


Nu vreţi să vă ajutaţi copiii să fie liberi, mândri, dornici de viaţă, nu sclavi, supuşi şi umili. Nu vreţi să-i învăţaţi că nu există nimic mai valoros pe acest pământ, decât libertatea Existenţei şi a exprimării.
Preferaţi să-i vedeţi sclavii dogmelor şi indivizilor mârşavi, decât să moară liberi şi cu zâmbetul pe buze. Acceptaţi să-i sacrificaţi şi pe ei în numele nu ştiu căror dogme şi idioţenii. Vă e teamă că dacă sunt liberi, vor face greşeli. Păi, este şi normal, numai omul liber poate face greşeli, iar viaţa aşa şi este, făcută numai din greşeli. Vă e teamă că vor face aceeaşi greşeală! De unde ştiţi?


Aveţi copii inteligenţi, ei nu vă vor repeta greşelile, pentru că în libertatea lor au cea mai mare putere de discernere. Numai aşa vor deveni mai inteligenţi, mai înalţi şi mândri ca cedrii care ating stelele. Şi voi aţi putea, dacă nu vreţi să rămâneţi mici.

Înălţimile vă aşteaptă. Auziţi chemarea?


Iar mi-am adus aminte de Friedrich Nietzsche, care a murit într-un azil de boli mintale. Doctorii, popii, prietenii, propria familie, au spus că este nebun şi l-au închis într-un azil.


Acolo, în azil, a scris cea mai importantă operă a sa: ”Dorinţa de putere”.
Numai citind această carte, veţi vedea de ce l-au forţat să se interneze în acel azil: vroiau să scape de un om care în loc de cuvinte, arunca săgeţi. N-au fost capabili să-i înţeleagă fiinţa, îl vroiau uitat şi ignorat. Dar nu era nebun. Dacă ar fi fost nebun, nu ar fi scris ceea ce a scris. Din păcate nu şi-a văzut cartea publicată – ea a apărut postumă.


În ultimii doi ani, i-am citit aproape toată opera. De departe, „Dorinţa de putere” exprimă chintesenţa tuturor lucrărilor sale. Şi nu putea fi scrisă de un nebun. Trebuie să citiţi. Fiecare afirmaţie este atât de adevărată, încât e imposibil să fi fost scrisă de un nebun. O carte atât de logică, atât de profundă, atât de solidă, atât de nedemontabilă, dacă o citiţi, dar fără prejudecăţi, veţi rămâne uimiţi că a fost scrisă de un nebun internat într-un azil

. Cred că intuiţi de ce a ajuns într-un asemenea loc şi tratat în acest mod. Nu a fost un ascultător al regulilor societăţii şi al dogmelor bisericii. A săvârşit crima că era un individ în deplinătatea facultăţilor mintale şi a drepturilor sale, iar sclavii sau handicapaţii nu pot tolera oamenii care cunosc libertatea sau care se pot deplasa fără niciun ajutor.

(va urma)