Skip to main content
PETRE-ANCA-FOTO-VIAȚA-CA-O-VIAȚĂ! 7

Viața ca o ...Viață! 7

Dar voi, oamenilor, aţi uitat calea naturii, aţi devenit artificiali şi aţi vrut să ţineţi natura sub control.


Nu o să reuşiţi niciodată. În cel mai nefericit caz, veţi deveni artificiali. Dar nu ar trebui să fiţi aşa. Voi toţi aveţi inima iubitoare. Asteptaţi doar să vi se spună că ea trebuie să se deschidă, să devină disponibilă faţă de Existenţă, către oameni, către viaţă, către flori, către copaci, către mare, către tot ce este în jurul vostru.


Ştiţi care este paradoxul aici?

Cei care muncesc şi sunt creativi sunt condamnaţi, iar cei care nu muncesc şi sunt paraziţi sunt adoraţi.


Femeile casnice, profesorii, muncitorii, grădinarii, fermierii, chiar dacă sunt creativi, nu sunt apreciaţi.


Cred că de aceea sunt unii porniţi împotriva mea pentru că eu vă spun să trăiţi în iubire viaţa, acum şi aici, iar nu după moarte.


Vă rog, lăsaţi-i pe alții să trăiască viaţă după moarte. Voi nu trebuie să aşteptaţi. Viaţa este iubire, este înţelegerea fiinţei interioare, este creativitate, este bucurie şi frumuseţe. Cui îi pasă de viaţa după moarte? De ce să nu aveţi parte şi acum, aici, de un ”loc cu verdeaţă”, de ce numai după moarte?


Dacă viaţa e înaintea morţii şi dacă trăiţi total, nu mai există moarte pentru voi. Uitaţi de moarte, ea va veni atunci când trebuie.
Nu fiţi insensibili şi rigizi.

Lăsaţi Existenţa să intre în fiinţa voastră. Dacă nu sunteţi capabili să auziţi cum cântă şi aplaudă florile, înseamnă că sunteţi surzi. Şi nu cred că sunteţi cu toţii surzi. Oare câţi dintre voi ştiu să asculte cântecul păsărilor? Dar ceea ce-şi şoptesc copacii în pădure? Dacă reuşiţi să ascultaţi acea şoaptă, atunci veţi fi NEMURITORI! Până atunci sunteţi numai…


Dragi prieteni, peste două luni voi împlini  șaptezeci și trei de ani şi încă nu am aflat că viaţa ar fi o crimă sau un păcat. Cu cât am trăit mai mult, mai intens şi total, am aflat că nefericiţi sunt aceia care renunţă la viaţă. Am aflat că împărăţia lui Dumnezeu (așa cum spuneți voi) nu e renunţarea, ci bucuria vieţii, descoperirea ei, dezbrăcarea ei de fiecare veşmânt până rămâne…”goală de plină” ce este!

Adică în mâinile mele nu mai rămâne nimic (încercaţi cu o ceapă şi vedeţi dacă după ce daţi foaie cu foaie la o parte, mai rămâne ceva).

(va urma)