Viața ca o ... VIAȚĂ!-10
Nietzsche a strigat din vârful muntelui pe care se afla la nişte oameni (ca unii dintre voi) care se târau în întuneric, în grote, în crevase, în văi întunecate, dar toate cu un aşa-zis confort. Şi el era singur, iar ei…mulţi.
Şi l-au închis, sperând să-i închidă şi gura şi ochii. Nu şi-au imaginat că nu-i pot închide mintea, acea minte care se tot întreba de ce în inima omenească există numai nefericire şi nu mai există deloc muzică.
Era un mister!
Eu am concluzia mea, a voastră care este?
A mea este că politicienii tuturor orientărilor ideologice, preoţii tuturor religiilor, guvernele tuturor popoarelor sunt atât de ahtiaţi după putere, încât nu vor ca oamenii să audă pe cineva vorbind despre armonie interioară, libertate, întreg, renunţarea la sclavia dogmatică, ruperea lanţurilor, distracţie, desfătare, sex, împlinirea destinului.
De la astfel de oameni apar acele suflete care aleg iubirea, pasiunea, inima, extazul, încântarea, dorinţa, aspiraţia, independenţa, nonconformismul şi care vor fi luminaţi interior de frumuseţe, parfum, fericire, dar în afară nu vor avea nicio putere. Şi nici nu au nevoie de ea, ei ştiu să aleagă…VIAŢA!
Cine vă opreşte să fiţi naturali, să priviţi cu seninătate viaţa şi să vă revoltaţi împotriva suferinţelor, necazurilor, torturilor, încercărilor de tot felul care vă sunt impuse?
Nu contează cine este, bărbat, femeie, părintele vostru, preotul, profesorul, guvernul, societatea, acţionaţi, revoltaţi-vă împotriva cui vă face să suferiţi!
Dacă nu aveţi un suflet rebel, nesupus, răzvrătit, nu sunteţi în viaţă, în adevăratul sens al cuvântului. Trebuie să aveţi o viziune de ansamblu asupra vieţii, să vă preocupe dezlegarea misterului vieţii şi nu al morţii. O puteţi face singuri, nu apelând la alţi semeni.
Aveţi viaţa voastră, dezlegaţi misterul vieţii voastre. Nu împrumutaţi nimic de la vecin, nici măcar aripile. Aripile nu pot fi împrumutate, ele sunt personale, sunt părţi organice, nu mecanice.
De altfel, viziunea unui om e ca şi aripile. În viziunea lui, omul se înalţă spre cer, până devine invizibil pentru noi. Acest om vă poate crea încrederea că şi voi aveţi aripi, doar că nu vreţi să le folosiţi, sau poate vă e teamă, pentru că alţii (popi, politicieni, părinţi, profesori), v-au spus că e periculos.
Nu, vă spun eu, nu este deloc periculos. Dacă vreţi, există totuşi un singur pericol, şi cred că este acela de a nu vă folosi potenţialul în totalitate. Alt pericol eu nu văd, nici măcar moartea nu e un pericol, pentru că ea oricând poate fi uitată, până când îi vine vremea.
În viaţă există o singură ameninţare de care voi, oamenii, păreţi să nu fiţi conştienţi, şi aceea este spaima de a vă deschide în totalitate întregul vostru potenţial. Nu vreţi să fiţi totali, volubili şi debordanţi.
Asta o puteţi face chiar dacă sunteţi în cuplu, chiar dacă sunteţi singuri fără partener. Ar trebui să recunosc că mulţi dintre voi, chiar dacă aveţi partener, tot singuri sunteţi. Nici unii, nici ceilalţi, nu vă daţi seama că singurătatea este una dintre cele mai misterioase experienţe.
(va urma)
