Skip to main content
SCRISOARE STUDENT LA MEDICINĂ

SCRISOARE STUDENT LA MEDICINĂ

23. III 2008
                                                                                                                   CONSTANȚA

Stimată redacție,

Întrucât nu știu cine o să citească această scrisoare (și dacă o s-o citească), îmi permit acest apelativ.

Numele meu este TB, am 23 de ani și sunt student la Medicină, în Constanța (eu locuiesc în G).

Îndrăznesc să vă deranjez, scriindu-vă, după mult timp de frământare și de cumpănire, de oscilare între a vă scrie sau nu. Hotărârea a fost luată nu cu mult timp în urmă, îndeosebi datorită faptului că am găsit adresa dvs. completă, în Formula AS.

De ”Fundația Umanitară-Sănătate prin gândire și alimentație” am auzit de ceva vreme (cred că întâia oară am citit despre aceasta în cartea d-lui Petre Anca-Cancerul, boală incurabilă?”), dar detalii despre aceasta, cât bine și câți s-au vindecat nu am avut de unde afla (mai ales că mass-media de la noi, după cum știți, vorbește și evidențiază mai mult răul din lume și mult prea puțin binele).

Se întâmpla prin anul II (cred), când mi-a picat în mână un xerox intitulat ”Cancerul-boală incurabilă?”. Am citit-o, dar...cu oarecare rețineri și cu mai mult sau mai puțin scepticism. De-abia în anul III, când am început stagiile la spital, când am luat contact direct cu săracii bolnavi și cu metodele de ”vindecare”/tratament (unele dintre ele, pot spune cu mâna pe inimă, că mi se par barbare) propuse și instituite de medicina ”modernă”, mi-am dat seama că aceste metode nu asigură însănătoșirea  decât într-o mică măsură... Am recitit cartea d-lui P. Anca, de astă dată cu alți ochi...Tot acum se contura din ceea ce scria dânsul personalitatea d-lui Valeriu Popa (și cu cât citesc mai mult sau mai văd pe internet pușinele informații referitoare la acesta, cu atât regret mai mult că nu mai e în viață și că nu mai am șansa de a-l cunoaște).

Dar, mulțumită Domnului, se pare că dl. Valeriu Popa a lăsat în urmă adevărați ucenici, care să ducă mai departe ceea ce a pornit el și după umila mea părere, așa ați ajuns dvs, ”Fundația”, să luați ființă.

Am spus mai sus ”săracii bolnavi” și ”metode barbare” din motive, zic eu, întemeiate. Nu poți să nu simți milă când îi vezi că, la cât sunt de bolnavi și de neajutorați, sunt și prost informați (unii chiar deloc) și acceptă cu bucurie și mulțumire zecile și sutele de tablete, injecții etc., cu care sunt ”bombardați” zilnic și nimeni nu le spune că ar mai fi și alte căi spre vindecare. Dumneavoastră cred, sunteți una dintre acestea...

(Pe de altă parte sunt sigur că mulți ar accepta cu bucurie și ușurință să ia mai degrabă o pastilă decât să-și facă un ceai sau să țină un post. E mai comd așa...) Și mai rău  e că mulți doctori chiar neagă și chiar iau în râs altceva decât știu ei să facă și care ar putea să ajute cu mult mai mult. (un exemplu grăitor de ”barbarie” mi-a fost dat să aflu la un curs: într-o boală hematologică, metaplzia mieloidă cu mielofibroză, se dă ca tratament un medicament numit Busulfan. Nu mică mi-a fost mirarea  când am auzit că acest medicament se află printre agenții etiologici ai bolii!!!)

Cu aceste gânduri am pornit să vă scriu...Gânduri și de milă și de indignare la adresa sistemului sanitar (sistem din care peste 2-3 ani, am să fac și eu parte)., dar și gânduri de a face ceva în acest sens. Și mai ales gândul de a vă ruga să-mi permiteți să vă cunosc, să vă vizitez.

Peste 2 ani termin această facultate și nici acum nu știu ce o să fac în continuare; până acum, nicio specialitate nu ”mi-a făcut cu ochiul”, întrucât de mult prea puține ori am văzut (și am învățat) boli la care se trata cauza, nu efectul (simptomatologia).

Medicina alternativă sau naturistă sau homeopatie sau alte asemenea nu se fac în facultate (cel puțin aici); chiar dacă o să fie vreun curs opțional în anul VI, nimeni n-o să se uite la el, fiind toți preocupați cu ”adevărata” și ”moderna” medicină.

Tocmai de aceea vreau să fac ceva în acest sens, dar nu prea știu de unde să încep. Și tocmai de aceea vă și scriu...

În speranța că poate îmi oferiți un punct de sprijin, o cât de mică lumină în întunericul acesta care se numește ”medicina modernă”, în care diagnosticul e mai important decât omul în sine, iar boala privită doar ca fiziopatologie, examene de laborator și un tratament mai mult sau mai puțin agresiv.

Aș vrea mult, mult de tot să-mi puteți răspunde când și cum puteți. Am și o adresă de e-mail:..............................., dar cum nu prea am posibilitatea să ajung atăt de des la un Internet, am considerat că e mai bine așa, să vă scriu ”în stilul vechi”.

Aștept cu nerăbdare răspunsul dumneavoastră.

                                                                                    Cu respect,
                                                                                          B T

 

* și un nr de tel: 07.......................