Skip to main content
PANĂ DE VULTUR

PANĂ DE VULTUR

M-am confruntat cu o serie de întrebări care, în esenţă, se referau la rolul de mamă, relaţia mamă-copil, cum afectează relaţia de cuplu venirea la viaţă a unui copil, cum trebuie abordat actul educaţional etc. Am dat răspuns, fie individual, la cabinetul de consultaţii, fie public, în cadrul conferinţelor sau la zilele aniversare ale Fundaţiei.

Ultima solicitare am primit-o de la doamna Daciana Dănilă, din localitatea Buziaş. Îmi permit să răspund doamnei prin intermediul revistei, astfel încât să fie accesibilă tuturor celor ce doresc să audă părerea mea, sub o formă pe care am considerat-o plină de substrat.

Dragă mamă,

Gata, m-am hotărât să vin la viaţă! Mi-a mai rămas ceva de îndeplinit pe planeta ta, ceva de care depinde desăvârşirea mea spirituală. Dar înainte de a-mi lua locul în pântecul tău, vreau să te pregătesc puţin, să-ţi împărtăşesc câte ceva din experienţa vieţilor mele anterioare şi din cunoştinţele acumulate la şedinţele de pregătire pentru obţinerea gradului.
Eşti surprinsă, mami? Este vorba despre gradul de spiritualitate, nu de vreun grad militar sau de recunoaştere într-o anumită profesiune.
Mai vreau să-ţi spun că nu voi avea mult timp la dispoziţie, deja sunt în întârziere; iniţial am vrut să fiu o fată cu alţi părinţi, dar ghidul meu spiritual – care cu permisiunea Tatălui, trăieşte şi aici, dar şi pe planeta ta –, nu a acceptat. Abia când te-am ales pe tine, am primit O.K.-ul! Parcă aşa se supune la voi, când vreţi să imitaţi vorbele altora, nu? Şi mi-a spus că trebuie să fiu băiat. Din tot ce îţi voi spune, mama mea, nimic nu trebuie să ţii secret, iar primul om căruia trebuie să-i împărtăşeşti visul tău, este tatăl meu, soţul tău. Pentru voi va fi un vis, pentru mine nu este decât o întâlnire în astral. Te va ajuta ghidul meu.
Mamă, din toată experienţa vieţilor mele, ia aminte la tot ce îţi spun:
Nu mă trataţi ca şi cum v-aş aparţine, ca şi cum m-aţi poseda. Gândeşte-te că Universul s-a folosit de tine, mamă, ca de un vehicul, astfel ca eu să pot veni pe lume, dar eu nu sunt proprietatea voastră. Vreau să mă iubiţi, dar să nu fiu patronat, pentru că îmi distrugeţi viaţa: voi deveni prizonierul, nicidecum copilul vostru. Gândeşte-te că îmi distrugeţi personalitatea şi caracterul şi mă transform într-un obiect. Asta vreţi?
Când vin pe lume, salutaţi-mă ca pe o fiinţă independentă, ca pe o persoană cu drepturi depline, ca pe un egal, nu ca pe un copil care vă aparţine. La început, voi fi fragil, neajutorat, s-ar putea să vă vină greu să mă respectaţi, dar ce uşor vă va fi să mă umiliţi, poate, sunt neajutorat, nu pot face nimic împotriva voastră, nu pot reacţiona.
Mama mea, tatăl meu, nu-mi impuneţi nimic. Acordaţi-mi toată libertatea, îndeosebi libertatea de a explora lumea exterioară, care este cea mai bună şcoală pentru mine.
Protejaţi-mă, daţi-mi energie, îndepliniţi-mi nevoile, dar ajutaţi-mă să plec tot mai departe, să cercetez totul. În karma mea scrie că voi face şi prostii, că voi şi greşi. Dar, ca să devin conştient, inteligent, tenace, nu-mi daţi porunci, asta echivalează cu a-mi tăia aripile. Dacă părinţii voştri v-ar fi crescut cu iubire, cu artă, nu aţi încălca acum, cu mine, principiile naturale.
Lăsaţi legile şi regulile stabilite de societate, religie sau cultură, fiţi voi cei naturali, pentru că tot ce este natural este bun. Chiar dacă la un moment dat voi începe să mă joc cu organul sexual, să ştiţi că o fac pentru a vă scoate din sărite, o fac pentru că sunteţi ignoranţi şi vă este jenă de persoanele din jur. De ce mă împiedicaţi să fac aşa ceva? Cine spune sau v-a spus că este greşit sau ruşinos? De ce sunteţi stânjeniţi? Este numai şi numai treaba voastră, nu a mea! Este problema altora. Eu nu am nicio vină. Chiar dacă ar fi să vă pierdeţi respectabilitatea în societate, pierdeţi-o, dar nu interferaţi cu naturaleţea mea. Lăsaţi natura să-şi urmeze cursul firesc. Rolul vostru este exclusiv de a facilita planul naturii, în niciun caz de a direcţiona natura.
Atâta timp cât mă aflu în pântecul tău, orice ai face, vibraţia ta mă va afecta. Dacă eşti mânioasă, stomacul tău va începe să emită unde pe vibraţia mâniei, iar eu voi simţi imediat. Dacă eşti tristă, stomacul tău va emana vibraţia tristeţii. Fii convinsă că şi eu voi fi deprimat. Te rog să mă înţelegi, draga mea mamă, eu depind în totalitate de tine, starea mea este tot una cu starea ta de spirit. Ştiu că eu, prin fiinţa mea, îţi impun multe sacrificii, orice femeie poate naşte un copil, dar nu toate femeile pot fi mame.
În timpul lunilor de sarcină, trebuie să fii atentă. Eu sunt mai important decât orice altceva. Nu te înfuria şi nu reacţiona la răutăţile celor din jur. Gata cu tristeţea, cu ura, gelozia, mânia şi cu certurile cu tata. Amândoi trebuie să vă gândiţi la mine. Dacă toate stările tale pătrund în mintea mea încă de la început, vei face din viaţa mea un iad, un infern. Eu voi suferi enorm. În acest caz, ar fi mai bine să nu mai vin. Gândeşte-te bine, draga mea mamă, numai o singură dată, cu aprobarea ghidului meu, mai am dreptul să-mi aleg mama. De ce nu vrei să fii tu?
Mamă scumpă, vreau să fiu un copil diferit de restul lumii, să nu mă simt mizerabil din prima zi. Vreau să pot ajuta lumea să se bucure mult, să devină mai bună. Te implor, mamă, vreau să dăruiesc lumii râsul meu, iubirea mea, viaţa mea frumoasă şi armonioasă! Mă laşi?
Trebuie să-mi răspunzi, mai am doar câteva clipe până să-mi ocup garsoniera chiriaşă a celor nouă luni!
Mamă, fii pentru mine şi pentru cei din jur, o sărbătoare! Dansează, cântă, ascultă muzică, meditează, iubeşte-l pe tata, fii blândă! Încetineşte ritmul tău obişnuit! În casa ta va veni un oaspete de seamă, vreau să îl întâmpini cum se cuvine.
Dar, mamă, dulce mamă, NICIODATĂ să nu mă terorizezi, spunându-mi cât de multe sacrificii ai făcut pentru mine! Eu te purific, mamă, te salvez, te înalţ, te ajut să-ţi speli păcatele vechi, dar rogu-te, nu mă aduce la stadiul de obiect!
Oare nu te gândeşti că, odată cu mine, te naşti tu?
Ajută-mă să cresc, fără să devii un obstacol în calea dezvoltării mele! Nu repeta greşelile părinţilor tăi, pentru că aşa ai învăţat de la mama ta. Uită tot, fii originală, fii tu, cea fără prejudecăţi şi nonconformistă! Poţi?
 Dăruieşte-mi iubire, dar nu mă constrânge la o anumită structură prestabilită!
Dăruieşte-mi iubire, dar nu şi un caracter!
Dăruieşte-mi iubire, dar fără să-mi afectezi în vreun fel libertatea! Măcar tu să te gândeşti că şi un copilaş atât de mic are, totuşi, dreptul la libertate; dacă nu o faci acum, atunci când? Mâine voi fi încă prea mic, poimâine…?
Vreau ca tu să fii altfel decât alte mame, care nu cred niciodată că pruncul lor este suficient de mare pentru a fi complet liber. Absolut niciodată. Acordă-mi libertate şi respect! Voi mai plânge din când în când, dar…
…………………………………………………………
Uf! Gata, mamă, mi-am ocupat „garsoniera”. Ce bine e la tine! A avut dreptate ghidul meu când mi-a spus că voi vedea pe întuneric! Îmi place că nu ai mobilă în camera mea. Aşa, unde rămăsesem? A, da!
Voi mai plânge, dar tu şi tata nu trebuie să vă îngrijoraţi. Lăsaţi-mă să plâng, să văd cum este, să-mi dezvolt coardele vocale şi să-mi măresc capacitatea toracică. Nu trebuie să vii repede la mine, să mă iei în braţe, dar mai ales nu-mi pune „ţâţa” în gură, pentru că sug puţin şi adorm, iar eu nu vreau asta. Vreau să plâng, este singura cale, singura punte de a comunica cu exteriorul meu.
Apoi, nu trebuie să mă răsfăţaţi, să-mi faceţi toate voile, pentru că asta este o falsă iubire, atitudinea voastră nu face decât să interfereze cu libertatea mea.
Lăsaţi-mă să simt că sunt eu însumi. Voi ajutaţi-mă, hrăniţi-mă, dar lăsaţi-mă să cresc singur. S-ar putea să-l cunoaşteţi pe ghidul meu, cereţi-i sfatul şi conformaţi-vă!
Atenţie! Sfaturile ghidului sunt presărate şi de capcane, dacă veţi cădea în ele, mă va afecta pe mine, mă veţi împiedica să-mi duc misiunea până la capăt. Greşesc? Şi ce dacă, nici tu, mamă, nici tu, tată, nu sunteţi cei chemaţi să mă judece. Eu am judecătorul meu. Dar să ştiţi că de cele mai multe ori, eu nu greşesc decât în viziunea voastră suprasaturată de prejudecăţi. Să vă fie clar, eu nu mă nasc pentru a urma opiniile voastre. Voi fi neajutorat, ştiu că…mamă, mamă, mă doare, ce faci, acum ţi-ai găsit să ridici mobila, ca să intre covorul? Ah! ...ştiu că supravieţuirea mea depinde de voi, ştiu că trebuie să vă ascult, să mă opresc din multele mele acţiuni.
Dacă-mi sunteţi părinţi adevăraţi, îmi veţi permite atâta libertate încât, chiar dacă nu doriţi să trec peste părerea voastră, voi îmi permiteţi acest lucru. Este suficient dacă îmi veţi spune: „uite, aceasta este părerea mea; nu este bine ce faci, dar tu poţi să faci cum vrei! ”
Lăsaţi-mă să învăţ din propria mea experienţă, indiferent de vârsta pe care o am. Numai aşa mă voi putea maturiza, voi putea creşte armonios şi mă voi transforma într-un adult frumos.
Mamă, mamă, ce faci, deschizi uşa? Uaa, uaa, uaa, ce de lumină, seamănă puţin cu lumina din perioada când eram spirit.
Mamă, m-am născut într-un alt plan! Mamă, ai dat naştere unei vieţi.
Mamă, de câte ori mă vei privi în ochi, să ştii că priveşti în propria ta fiinţă; vei creşte împreună cu mine, mamă!
Să dai naştere unei fiinţe umane: iată cel mai măreţ act de creaţie dintre toate! Să fii mamă este o mare artă, este ceva care necesită o mare înţelegere.
Mamă, acum îţi cer ajutorul. Ajută-mă să cresc, să-mi duc misiunea până la capăt. Să nu îndrăzneşti vreodată, mamă, să gândeşti că eu îţi datorez ceva!
Mamă, trebuie să-mi fii recunoscătoare, că eu te-am ales pe tine să-mi fii mamă! Lasă-ţi spiritul matern să înflorească prin mine!
Mamă, dragă mamă, te văd puţin agitată, oare chiar nu înţelegi că nu există o relaţie mai profundă decât cea dintre mine şi tine? A, te gândeşti la relaţia dintre tine şi tata? Pe o scară de la 1 la 10, această relaţie este la 7, relaţia mea cu tine se află la 10!
 Asta nu înseamnă că trebuie să-l neglijezi pe tata, să-l faci să sufere, să se simtă pe locul doi, să nu-i mai dai iubire şi căldură trupească şi sufletească. Va trebui să vă comportaţi ca şi înainte, eu nu sunt decât un chiriaş, prieten, rudă, care stă în camera alăturată vouă. Voi trebuie să dormiţi tot împreună, în camera voastră, nu cu mine în pat sau cameră, altfel mă veţi priva de energia pe care eu mi-o asigur singur din cosmos. Eu sunt una cu tine, mamă, m-ai păstrat nouă luni în pântecul tău, tot ce este bine şi ce este rău, am luat de la tine. Toate stările tale, mi le-ai transmis mie. Dacă vei vedea ceva ce nu-ţi place în comportamentul meu, să ştii că tu mi-ai dăruit acele atribute, calităţi, stări. Tot ce ai fost tu în cele nouă luni, mi-ai transmis şi mie.
Nu te întrista şi nici nu te comporta ca să îmi fie teamă de tine. Nu-mi schilodi libertatea şi personalitatea, nu mă transforma în clovn, spunându-mi tot timpul ce să fac. Eu ştiu mai bine ca tine, ca tata sau ca toţi cei ce roiesc în jurul vostru – ceea ce trebuie să fac.
Ar trebui să ştiţi şi voi, să spuneţi şi altora. Dacă nu ştiţi, vă spun eu! Orice copil se naşte pe pământ cu o inteligenţă prodigioasă, dar familia face din el un om mediocru, căci nu este deloc uşor să trăieşti alături de un copil inteligent, sceptic, neascultător, rebel.
Orice familie îşi doreşte un copil ascultător, gata să-şi urmeze părinţii, gata să-i imite. Voi condiţionaţi copilul să accepte o anumită ideologie religioasă, anumite dogme politice, o anumită filozofie de viaţă, o anumită teologie. Şi noi suntem atât de inocenţi, atât de vulnerabili, încât putem fi cu uşurinţă exploataţi. Imitându-şi părinţii, copiii continuă să perpetueze aceleaşi boli de care au suferit şi părinţii lor: gelozia, ura, mânia, beţia, vanitatea, etc. Ei devin nişte copii la indigo.
Mamă şi tată, de multe ori, eu mă joc cu un obiect pe care-l întâlnesc în jurul meu, dar am toate simţurile ascuţite: văd şi ştiu ce faceţi, ce vorbiţi despre mine, ce puneţi la cale, cum hotărâţi destine, cum faceţi aprecieri la multe atitudini sau acţiuni ale prietenilor voştri, ştiu când faceţi dragoste – pentru că spuneţi: „mai încet, să nu trezim copilul!!!”
Apropo, de ce nu staţi fără veşminte în casă, de ce vă ruşinaţi între voi? Vă ruşinaţi de mine? Câtă falsă pudoare! De câte ori, părinţii mei, aţi stat la masă dezbrăcaţi, mai ales când eraţi la iarbă verde, când vântul adia uşor, când păsărelele cântau?
De câte ori aţi întrerupt masa pentru a face dragoste? Sau de câte ori aţi dansat înainte de a face dragoste?
Mamă, stai, nu pleca, nu te trezi, termin imediat.
Eu voi învăţa primele lecţii despre viaţă de la voi, iar dacă voi sunteţi lipsiţi de iubire, vă cicăliţi şi vă certaţi tot timpul, eu voi învăţa ce este ura, gelozia şi mânia. Dacă aşa vă comportaţi, niciodată în viaţa mea nu va apărea iubirea. Indiferent ce aţi face, dragii mei, eu voi creşte singur ca un copac. Nu voi sunteţi cei care mă cresc. Ce veţi face voi cu mine, aşa voi face şi eu cu copiii mei, dacă voi ajunge să am o familie.
Voi, ca părinţi, nu sunteţi decât baby-sitter. Posesivitatea este o otravă.
Iubiţi-vă, dragii mei părinţi, eu de la voi, voi învăţa lecţia vieţii!
Şi să mai ştiţi că ….
- Oh! Oh! Oh!...Draga mea,…dragoste, trezeşte-te, ce s-a întâmplat?
- Dragul meu, lasă-mă să te strâng în braţe. Am avut un vis tare ciudat. Se făcea că fiul nostru îmi vorbea, în timp ce eu priveam pescăruşii şi ascultam marea cum îşi spărgea valurile de stabilopozi.
Dragul meu, Universul ne va dărui un copil, în această noapte când am făcut dragoste, am rămas însărcinată. Ce fericită sunt, voi aduce pe lume o viaţă! Sper ca fiul nostru să zboare cât se poate de repede în LIBERTATE!