Numele mic sau prenumele
Se pare că mesajul meu din 28 iunie a creat pentru unii confuzie, pentru alții indignare, pentru alții indiferență, pentru alții aplauze. În câteva cuvinte vreau să-mi explic decizia de a nu-mi sărbători ziua de nume.
Așa cum v-am spus, numele nu mă reprezintă. La naștere, nu m-au întrebat părinții mei dacă vreau nume și care să fie acela. Eu am venit pe lume fără nume, ființa mea nu are nume. În perioada în care m-am născut și după aceea, moda era ca numele copilului să fie același cu numele nașului de botez. Sau, era un nume care plăcea părinților. Cât infantilism, câtă lipsă de educație, de respect pentru copil și părinții acestuia. Nu contest că numele are o anumită utilitate și că fără el viața pe care o ducem ar fi poate imposibilă. Am venit pe lume ca un nimeni, am venit pur, inocent, asta este frumusețea fiecărui copil.
Numele meu, ca și al vostru, nu e dintre lucrurile esențiale, sunt nume inventate au o anumită încărcătură energetică. Mulți dintre voi v-ați schimbat numele, nu v-ați mai regăsit în el, nu vă mai reprezenta. Și câte reproșuri ați primit, câtă morală vi s-a făcut.. Cel nou e la fel de neesențial ca și cel vechi. Dar cel nou, pe care ți-l alegi tu, are o semnificație aparte, îți va prilejui o anumită înțelegere. Te face conștient că nu ești numele tău, de aceea îl poți schimba atât de ușor, iar tu de fapt rămâi același.
Acum ești mare, iți poți alege singur numele, ești pe deplin conștient, pentru tine are o semnificație, o semnificație esențială. Numele primit la naștere este neesențial, dar numele pe care ți-l alegi tu face parte din lucrurile esențiale. Vedeți diferența? Primul nume este neesențial, dar schimbarea lui ține de esențial, este al tău, tu l-ai ales, nu este de împrumut, nu aparține unei himere. Nici acum nu te poți identifica cu el, dar este al tău.
Dar schizofrenia apare atunci când ajungi să duci o viață monahală și primești iarăși un nume de împrumut, un nume care nu te reprezintă pe tine ca ființă, te reprezintă pe tine ca persoană, lașul care a fugit de lume, de greutățile vieții. Și ce bine este acolo. Nu tu stres cu serviciul, cu copiii, cu partenerul, cu grija facturilor, a alimentelor, într-un cuvât a zilei de mâine.
Dragii mei, acesta este motivul pentru care eu nu-mi sărbătoresc ziua numelui. Dacă vreți să mă înțelegeți, bine, dacă nu, iarăși bine. Voi tot ființe dragi îmi rămâneți!
