IUBIREA – ARTIZAN SPIRITUAL

       Da, iubirea vindecă sufletul, trupul şi, implicit, înalţă spiritul.

       Iubirea este orientată către exterior şi înseamnă o relaţie între dumneavoastră şi o altă persoană. Da, dar ca să iubesc pe altcineva, trebuie să mă iubesc pe mine. Abia atunci devine posibilă iubirea faţă de altcineva.

       Noi, oamenii, ne grăbim să ne îndrăgostim de alte persoane, fără să ştim nimic despre iubirea din noi. Am transformat iubirea în marfă. Am ajuns să nu mai putem iubi dacă nu obţinem anumite beneficii. Nu mai suntem fericiţi atunci când suntem alături de celălalt, cel mult ne tolerăm.

       Dragii mei, vă propun să ne amintim mereu că atunci când suntem alături de cineva, aceasta ar putea fi ultima dată. Să nu ne pierdem timpul cu prostii, să nu creăm conflicte şi certuri pentru motive minore. Când moartea se apropie, nimic nu mai contează. Când vă certaţi, amintiţi-vă de moarte. Când vă despărţiţi, supăraţi, amintiţi-vă că nu vă veţi mai vedea niciodată. Atunci, ce mai contează cuvintele sau faptele celuilalt? Poate nici nu a vrut să vă enerveze, a fost numai interpretarea dumneavoastră. Şi atunci, să ne întrebăm cu toţii: când vom lăsa iubirea să înflorească mai bine în noi?

       Şi cum aţi putea simţi mai bine iubirea, mai ales acum, când toată lumea suferă? Esenţa suferinţei oamenilor este dorinţa de iubire. Ei doresc să iubească şi să fie iubiţi. Da, dar chiar dacă le spui că-i iubeşti, nu te vor crede, pentru că nu simt nimic.

       Sigur, ca să simţim iubirea trebuie să simţim picătura de ploaie, raza de soare, roua de pe firul de iarbă, furnicătura buburuzei care se plimbă pe mână, toate lucrurile şi fiinţele naturii care ne înconjoară. Cum am putea simţi aspectele subtile ale iubirii, dacă nu simţim natura şi suntem insensibili? Este imposibil. Majoritatea covârşitoare a oamenilor nu simt decât tristeţea, violenţa, mânia, gelozia, ura.

       Ne-am pierdut sensibilitatea, dragii mei! Nu mai ştim să ne jucăm, să râdem, să plângem, să cântăm, să facem ceva spontan. Nu mai ştim să ne relaxăm trupul, să respirăm corect, să ne mişcăm ca şi cum am fi din nou copii. Gândim mai mult şi simţim mai puţin, în loc să fie invers. Trăim mai puţin cu inima şi mai mult cu capul, în loc să fie invers.

       Dragi prieteni, iubirea noastră ar trebui să cuprindă întreaga existenţă. De noi depinde să uităm de frustrări, decepţii, tristeţi, neîmpliniri, angoase, anxietăţi etc.
Să învăţăm să râdem din tot sufletul.

       Să vărsăm lacrimi numai de fericire.

       Să învăţăm că lacrimile nu sunt o expresie a durerii şi a suferinţei, ci o expresie a extazului.

       Vom ajunge să iubim toţi oamenii, vom fi mai luminoşi, vom sesiza că şi stelele vor fi mai aproape, în fiecare noapte ne vom plimba la braţ cu luna etc.

       Uf! Oare cum să mă fac înţeles?

       Vă propun un exerciţiu de imaginaţie. Imaginaţi-vă că suferiţi, sunteţi trişti şi mergeţi abătuţi către casă. Nimeni nu va spune nimic şi nu veţi fi suspectaţi de ceva. Nici nu veţi fi observaţi. Imaginaţi-vă însă că îndrăzniţi să râdeţi cu poftă, să chiuiţi, să dansaţi pe stradă. Oamenii din jur vor trăi un şoc, vor crede că sunteţi nebuni şi poate că vor chema poliţia sau ambulanţa.

       În această lume ciudată, suferinţa este acceptată ca ceva natural. De ce? Pentru că atunci când suferiţi, altcineva este fericit că nu suferă la fel de mult.
Dacă sunteţi în extaz, acel om nu se va simţi mai fericit decât dumneavoastră şi vă va condamna.

       Vă repet, în această lume ciudată este mai uşor să-i accepţi pe oamenii cu feţe triste, dar aproape imposibil pe cei care râd. Oare lucrurile nu ar trebui să stea invers?

       Dacă cineva te vede zâmbind în timp ce stai singur, te va întreba: „De ce zâmbeşti? Eşti în regulă, totul este bine?” Cu alte cuvinte, să fii trist este sănătos, dar să zâmbeşti nu este.

       Dacă veţi fi jignit, iar dumneavoastră veţi răspunde simplu: „mulţumesc”, veţi şoca. Acest lucru nu este de acceptat. Celălalt vă dorea probabil, la pământ, şi dumneavoastră aţi refuzat să fiţi doborât. S-a trezit el însuşi la pământ, aşa că nu vă poate ierta. Da, aceste atitudini aparţin totuşi, numai unor oameni. În schimb, oamenii inteligenţi, cu mintea la cap, vor observa schimbările în bine ce s-au produs şi vor dori să le detaliaţi etapele transformării!

       Va fi prima dumneavoastră victorie în bătălia cu sistemul şi cu prejudecăţile, pasul pe care l-aţi făcut pentru purificarea trupului şi a sufletului. Or, asta înseamnă că sunteţi pe o cale spirituală ascensională.

       Aşa cum cerul se întâlneşte cu pământul, tot aşa şi corpul fuzionează cu sufletul. Pentru spirit, aceasta este muzica cea mai plăcută.

       Dragi semeni, întreaga noastră viaţă, aici, se desfăşoară pe un teritoriu străin. Noi venim cu toţii din sursa fiinţei noastre, dintr-o altă lume. Dintr-o dată, am ajuns aici, iar într-o bună zi, vom pleca din nou acolo de unde am venit. Am făcut o călătorie de câteva zile. De ce să nu ne bucurăm de ea, de ce să o transformăm într-un coşmar? Merită oare, să ne folosim întreaga energie pentru a ne distruge singuri plăcerea călătoriei?

       Şi atunci, ce ne opreşte să fim IUBIRE?

       Ce ne opreşte să IUBIM?

       Ce ne opreşte să fim IUBIŢI?

       Ce ne opreşte să fim noi înşine?

       Ce ne opreşte să conştientizăm că suntem SCÂNTEIE DIVINĂ?