Skip to main content
Hipnoza

Hipnoza

       Un strămoş a spus că studiul disciplinei Zen necesită trei lucruri esenţiale. Primul este o credinţă foarte puternică. Al doilea este capacitatea de a trăi starea de uimire. Al treilea este o mare hotărâre. Dacă unul dintre acestea lipseşte, veţi fi ca un trepied fără un picior. Recomand doar fiecăruia să admită că există în oricare fiinţă o natură esenţială, unică care poate fi percepută şi că există un adevăr esenţial pe care oricine îl poate pătrunde; numai în acest fel hotărârea voastră se va menţine puternică. Vă recomand să meditaţi la aceste afirmaţii. Cineva, trezit doar pe jumătate, nu poate atinge realizarea ultimă în Zen.

       Hipnoza, este o stare resimţită de subiect prin faptul că nu mai este aici şi acum, că deschide paranteze asupra a ceea ce se întâmplă, că este în două locuri în acelaşi timp. Este un proces intern de învăţare, un instrument, o metodă prin care îi putem ajuta pe ceilalţi să se dezvolte, să-şi descopere resurse noi, pe care nu ştiau că le au, să-şi depăşească blocaje şi să se vindece de simptome dintre cele mai variate. Conceptul de conştient într-o manieră uşor de înţeles, se referă la ceea ce este aici şi acum iar conceptul de subconştient cuprinde tot ceea ce nu controlăm.

       Conştientul este acela care se ocupă de latura raţională, analitică şi logică a minții noastre. Ne folosim de conştient pentru toate activităţile zilnice care cer raţiune, memorie şi acţiune. Utilizăm conştiinţa de fiecare dată când mâncăm, când ne gândim la ceva, când lucrăm, când analizăm o situaţie, când citim, când vorbim, sau când luăm decizii. Felul în care gândim depinde de partea conştientă a creierului nostru şi este direct responsabil de performanţele sau de eşecurile noastre în diferitele domenii de activitate ale vieții, de fericirea sau de nefericirea noastră. Conştientul este utilizat de fiecare dată când trebuie să gândim, să ne folosim rațiunea şi reprezintă voinţa nostră. Tot conştientul este acela care ne impune limite psihice şi mentale (de cele mai multe ori inutile), este acela care poate suferi blocaje psihologice, din cauza cărora putem întâmpina greutăți, neîmpliniri, putem suferi depresii.

       Atunci când conştientul este activ, creierul uman funcționează la o frecvență de 14 – 28 Hertzi (cicli/secundă), iar acestea se numesc unde beta.

       Conştientul se refera la tot ceea ce vezi, auzi, percepi prin simţuri iar inconştientul este tot ceea ce ne scapă, cum ar fi respiraţia, temperatura corpului, funcţionarea biologică şi tot ceea ce nu ne dăm seama că există, la ceea ce nu ne gândim (mersul de exemplu). Hipnoza nu este o stare în care li se spune subiecţilor ce au de făcut sau cum să abordeze o problemă. Nimeni nu va face ceva contrar sistemului de valori. Aflaţi în transă, subiecţii nu se află sub controlul terapeutului şi îşi păstrează capacitatea de discernământ. Ei devin, însă, mai deschişi la idei noi, pe care, desigur, le analizează prin prisma experienţei lor de viaţă, nu le acceptă în modul necondiţionat. Sugestiile sunt preluate şi traduse prin intermediul patternului lor de învăţare, prin intermediul filtrelor lor interne de interpretare a realităţii. Efectul pozitiv al transei este că reuşeşte să crească gradul de flexibilitate şi de creativitate al subiecţilor şi să creeze premizele schimbării. Mai mult decât atât, în hipnoză se poate lucra direct cu planul subconştient, astfel că aducem din planul subcoștient în planul conștient tot ce este necesar pentru a rezolva conflictul emoțional.

       Subconştientul este acela care, pune in practica gândurile care provin de la conștient și în funcție de forța acestora, subconştientul încearcă să le materializeze, adică să le ducă la îndeplinire; indiferent dacă este un gând bun sau unul rău, indiferent dacă acel gând este o dorință de a noastră sau doar un gând scăpat de sub control (un gând negativ, o obsesie etc).

       De reținut este faptul că subconştientul nu diferențiază emoţia sau  sentimentul pozitiv de cel negativ și de asemenea nu face distincția între bine sau rău, el este neutru şi nu gândeşte. Doar conştientul nostru este acela care distinge între bine și rău, între o emoție pozitivă și una negativă.

       Subconştientul gestionează şi toate acţiunile sau reacţiile automate pe care le facem în mod spontan, fără a ne gândi la ele, cum ar fi condusul maşinii, înotul, sau orice altă acțiune pe care o facem în mod automat, în timp ce, poate, ne gândim la altceva. Acțiunile pe care le facem în mod automat nu necesită o mare putere de concentrare, motiv pentru care creierul funcționează pe o frecvență mai joasă.
Putem accesa subconştientul atunci când ne reducem frecvența undelor pe care funcționează creierul, respectiv atunci când creierul atinge undele ”alfa”, cuprinse între 7-14 Hertzi (cilci/secundă).

       Inconştientul (supra-eul) este acela care înregistrează, în permanenţă, toate informaţiile și gândurile din jurul nostru, tot ceea ce învățăm pe parcursul vieții și de asemenea emoţiile, senzaţiile, imaginile, sunetele şi gusturile. În fond inconștientul funcționează ca ”memorie”. Aceste procese mentale presupun miliarde de operaţii ce au loc într-un timp foarte scurt; spre exemplu o persoană în vârstă de treizeci de ani acumulează în jur de trei trilioane de informații (gânduri), ce sunt depozitate în inconștient (memorie).
Inconștientul nostru funcționează ca un ”hard disk” (de calculator) pe care sunt stocate informații ce pot fi oricând reamintite, adică aduse în sfera conștiinței. Prin intermediul inconștientului pot fi reamintite diverse informații sau deprinderi, fără ca acestea să ne fie utile neaparat în momentul reamintirii. Tot ceea ce învățăm pe tot parcursul vieții se imprimă în inconștient (prin intermediul subconştientului), iar atunci când avem nevoie de o informație accesăm inconștientul pentru a o aduce în sfera conștiinței, unde o prelucrăm sau o transmitem, verbal, mai departe.
De asemenea, inconştientul este acela care asigură şi controlul tuturor funcţiilor biologice ale organismului nostru, cum ar fi respiraţia, digestia, ingestia hranei, bătăile inimii.

       Inconştientul poate fi accesat doar atunci când suntem într-o stare de profundă relaxare, iar acest lucru se întâmplă foarte rar, întrucât frecvența creierului este extrem de redusă, de doar 4-7 Hertzi (cicli/secundă) – specifice undelor Theta, iar acest lucru se întâmplă de obicei atunci când dormim sau suntem într-o stare de meditație extrem de profundă.

       Trebuie să reținem faptul că subconştientul și inconştientul sunt responsabile pentru cel putin 90% din gândurile, emoțiile și acțiunile noastre din fiecare zi. De cele mai multe ori, mintea noastră se comportă ca un “pilot automat” care ne conduce viața, întrucât mintea conștientă (conștientul) o folosim în mai puţin de 10% din acțiunile zilnice.
Acum știm cum funcționează subconștientul și cât de important este rolul său, motiv pentru care trebuie să ne asigurăm în permanență că-l alimentăm doar cu gânduri și sugestii pozitive, întrucât tot ceea ce transmitem în subconștient, voluntar sau involuntar, acesta încearcă să materializeze, iar mai devreme sau mai târziu vom trăi şi vom  experimenta, tot ceea ce am transmis în trecut în mod constant în subconștient.

       Inconştientul nu doarme niciodată, el este acela care ne dirijează acțiunile, ne ghidează intuiția, ne ajută să memorăm anumite fapte și întâmplări ale vieții. De asemenea, inconştientul este responsabil de funcționarea optimă a organismului nostru, respectiv controlează bătăile inimii, respirația, circulația sângelui, digestia, asigură eliminarea rezidurilor. Este responsabil de sănătatea noastră; atunci când suntem bolnavi, inconştientul este acela care face tot posibilul să redevenim sănătoși. Datorită forței sale uriașe, inconştientul este capabil să controleze toate procesele vitale, funcțiile corpului.

       Subconştientul deține deja, în profunzimile sale latente, soluţiile perfecte la toate problemele care ne frământă şi ne poate îndeplini direct proporţional cu intensitatea încrederii, orice dorință. Cel mai bun mod de convingere este, de exemplu, să-i sugerezi ferm înainte de a adormi: ”Vreau să mă trezesc la ora 5 dimineața” și vei constata că te vei trezi exact la ora dorită.

       Nu întrebuința niciodata formulări de tipul: “Nu am mijloace” sau “Îmi este imposibil” sau “Niciodată n-am să pot”, întrucât îți vei sabota singur reușitele.

       Conştientul este și paznicul căii de acces spre inconştient. În mod normal, prima lui funcție ar trebui să fie aceea de a ocroti inconştientul, astfel încât în el să nu ajungă să se imprime idei false, convingeri greșite sau gânduri negative. De aceea este bine să obișnuieşti conştientul să producă doar gânduri pozitive.

       În principiu, o ședință de hipnoză durează de la 60 de minute pâna la 150 sau 180 de minute, în funcție de aflarea conflictului emoțional  al subiectului. Unele probleme se pot rezolva într-o ședință, altele în mai multe ședințe, dar niciodată în mai mult de trei ședințe. În general regresiile hipnotice au la bază mai multe ședințe, pentru că hipnotistul nu are de unde ști unde va găsi conflictul emoțional care perturbă viața subiectului.