Educaţia copilului atitudini – comportamente – manifestări (pasaj din cartea "STILUL DE VIAȚĂ – ÎNCOTRO?" VOL II)

Sunt uimit de copilul acesta. Ştie atât de multe, este atât de matur la vârsta lui, atât de calculat, de blând, de atent şi în acelaşi timp extrem de emotiv.
Nici nu mi-am dat seama când au trecut 3 ani şi cât de mult a evoluat. Nu este singura lui viaţă în care nu a avut parte de laptele de la mama lui.
Laptele praf l-a însoţit până la vârsta de 18 luni, în schimb hrana i-a fost diversificată de timpuriu, până să împlinescă un an. De aceea a fost aşa de agitat în perioada aceea, ştia că ceva nu este în regulă cu hrana, cu concepţia părinţilor, cu atitudinea bunicilor.
Tot ce el ştie din vieţile anterioare, tot ce a văzut şi simţit până acum, l-a călit, i-a cristalizat personalitatea, i-a modelat comportamentul şi voinţa proprie. Ştie deja cine este, ce vrea, este perfect conştient de el şi de cei din jur, încearcă să-şi creioneze rolul său în această viaţă, în această lume.

Nu a avut nevoie cu înţărcatul – renunţarea la laptele praf -, cu acomodarea cu oliţa sau oala WC-ului, cu mersul biped sau cu simţul de proprietate al jucăriilor sale.
Chiar dacă ştie ce face sau ce vrea să facă, tot cerea sprijin şi aprobare, susţinere şi ajutor din partea mamei – pentru că ea este tot timpul cu el acasă -, şi a tatălui atunci când este prezent.
Dacă ar fi să-i dau o notă, pentru modul cum a parcurs mica copilărie, atunci nota nu ar fi decât maximă.

La 3 ani ştia să numere până la 10, se uita la filme şi descărca filme pe tabletă, a început să descarce jocuri, să asculte muzică pentru bebeluşi.
Putea să vorbească destul de bine, să le dea replica celor din jur, să construiască jocuri lego mult mai mari decât cele pentru vârsta lui, să desfăşoare activităţi casnice, gen: dat cu aspiratorul, şters praful, spălat cu peria WC-ul, spălat cu laveta chiuveta, aranjat farfuriile în uscător, dus gunoiul la coşul de gunoi, mâncat cu tacâmul etc..

A fost preocupat în permanenţă să înveţe, să observe, să analizeze, să fie prezent şi atent, să testeze răbdarea părinţilor şi limitele lor, să-şi dezvolte calităţile de pictor – toţi pereţii erau pictaţi cu creioane colorate sau markere.

A deprins repede noţiunea de bine – rău, permis – periculos, permis – interzis, aşa da – aşa nu etc., şi să facă, evident, deosebire între lucrurile bune de făcut şi cele rele.
Aici remarc gradul de cultură şi de educaţie al părinţilor săi, care nu i-au impus reguli prin frică, ci l-au determinat pe Alex să conştientizeze totul, că un anumit comportament atrage consecinţe deosebite ceea ce a dus în final la înţelegerea şi însuşirea conceptului de responsabilitate pe care îl are.

E, am ajuns la un aspect pe care nu-l agreez şi căruia el îi opune o rezistenţă dârză.
Este vorba de relaţiile lui cu ceilalţi.
Şi acum, în această viaţă manifestă gelozie în raport cu alt copil căruia i se acordă atenţie sau faţă de o altă persoană care intervine între el şi mama lui. Altfel, îi place să glumească, îi plac păcălelile, situaţiile comice, se bucură la complimente, la laude, când este bine dispus devine generos, dar şi răutăcios atunci când este indispus.

Perioada aceasta până la 3 ani a fost cea mai prolifică pentru el. Pot spune că şi-a desăvârşit educaţia pentru viaţa de adult, luându-şi ca patern de viaţă pe mama sa.
Am spus educaţie, dar nu este vorba de acea educaţie care se practică acum, care te face doar capabil de a număra, care distruge inventivitatea copilului.
Acest copil este inventiv. Cu siguranţă se îndreaptă în direcţia cea bună. Apreciez la părinţii lui abordarea corectă a educaţiei, care au înţeles că acesta nu trebuie să fie competitivă, să nu îşi judece copilul în comparaţie cu alţi copii.

Cred că s-au convins pe pielea lor că mereu competitivitatea este foarte violentă şi distructivă. Este modul cum au înţeles că o educaţie adevărată îl va ajuta să-şi găsească acea viaţă în care să fie pe deplin viu, autentic. Nimeni nu-l va forţa să facă ceva sau să-şi aleagă o profesie împotriva voinţei sale. Cu alte cuvinte, va fi lăsat să fie el însuşi, şi va fi susţinut în toate privinţele, nimeni nu-l va manipula.

Priviţi în jurul vostru. V-aţi întrebat de ce atâţia oameni arată indiferenţi, plictisiţi, aşteptând să treacă ziua? Pierdeţi un timp extrem de valoros, timp pe care nu-l veţi putea recupera, şi treceţi prin viaţă cu atâta indiferenţă, de parcă aţi aştepta moartea.
Ce s-a întâmplat cu voi? De ce nu aveţi prospeţimea naturii? Ştiu ce s-a întâmplat. Aţi tot imitat, aţi încercat să deveniţi altcineva. Nu sunteţi voi înşivă. Fără să realizaţi bateţi la uşa altcuiva, de aici indiferenţa, neliniştea, plictiseala, nemulţumirea. Or, un om inteligent va încerca să fie el însuşi, indiferent de preţ, nu va imita niciodată, nu va copia, nu va repeta ca papagalul. ÎNTOTDEAUNA îşi va asculta chemarea şi va acţiona în conformitate cu ea, indiferent de risc. Evident, riscul există! Dar el este mai mic decât atunci când îi copiaţi pe alţii.
Inteligenţa înseamnă încredere în propria fiinţă, înseamnă aventură, emoţie, bucurie, înseamnă să trăiţi clipa prezentă, să profitaţi din plin de ea.
Viaţa se întâmplă numai celor care sunt curajoşi, îndrăzneţi, inventivi, celor care trăiesc periculos.
Inteli ...
-Hei! Ce tot vorbeşti acolo? Curajoşi, îndrăzneţi, inteligenţi ...
-Da, vorbeam unui grup de părinţi care se tot plângeau de copiii lor, de problemele pe care le fac, de îndărătnicia lor, de crizele lor, de mofturile lor, de ...