Despre trădare (extras din cartea ”STILUL DE VIAȚĂ-ÎNCOTRO?”)

- Dacă îmi părăsesc prietena/iubita, se consideră trădare? Colega mea de bancă mi-a spus că a fost trădată de prietenul ei.
- Cine spune că este trădare? Ai părăsit-o, și gata! Dacă tu spui că este o trădare, este numai interpretarea ta. Dacă ea spune că ai trădat-o, este numai interpretarea ei. Poate că era prea posesivă, iar posesivitatea omoară libertatea, sufocă ființa, alterează energia, distruge practic relația. Dacă pleci, tu practic ți-ai salvat viața, nu ai trădat.

- Chiar dacă plec de la ea și mă duc la alta?
- Dacă pleci de la ea și ai găsit pe altcineva, înseamnă că ai găsit ceea ce căutai dintotdeauna, un loc în care floarea iubirii tale să crească și să înflorească. Ea te-a forțat să faci asta, să nu mai spui că este o trădare. Analizează, vezi ce s-a întâmplat și  la fel ar trebui să procedeze și ea. Dacă nu ar fi fost atât de posesivă, de sâcâitoare, de  cicălitoare, mai ceva ca o mamă, sigur nu ai fi plecat. Atitudinea ei te-a scos din minți, te-a făcut insensibil, te-ai retras în carapacea ta. Dar, până când?

- Cum pot trăi oamenii în căsnicia lor în aceste condiții?
- Numai în două condiții poți trăi cu o soție sau un soț cicălitor. Prima – mă refer la tine ca bărbat -, este să aparții tipului insensibil (nu spun nesimțit). Cănd intri pe ușa casei, să-ți schimbi mimica, afișează una serioasă, dură, de ”lasă-mă în pace”. Soția/prietena începe să trăncănească, tu nu o auzi, dai drumul la muzică, ea oprește aparatul, citești ziarul, ea ți-l smulge din mână și-l rupe etc. În felul acesta, tu ca bărbat își trădezi propriul suflet, pentru că, cu cât devii mai insensibil, cu atât devii mai puțin iubitor. Cu cât devii mai insensibil, cu atât e mai mică posibilitatea să simți gustul vieții. Și atunci, ce diferă o astfel de viață comparativ cu moartea?

- ?!?

- A mai rămas o soluție, să pleci de lângă un astfel de om. Aceasta este cealaltă modalitate-să pleci. Dacă tu vei continua să-ți trădezi propria viață, partenera ta va spune că ești foarte fidel și se va lăuda cu tine peste tot, la toate prietenele ei, la toate rudele și colegii etc. Dar și ea își trădează propria viață. Amândoi vă aflați aici ca să fiți voi înșivă, nu vă aflați ca să îndepliniți așteptările altcuiva. Fiecare trebuie să vă trăiți viața așa cum credeți de cuviință. Ideal ar fi să creșteți împreună, să vă bucurați împreună, să fiți cât mai mult timp împreună. Începând să vă otrăviți reciproc, să vă omorâți reciproc, vă veți rata existența și în această situație este mai bine să vă despărțiți. Despărțirea vă va salva viața si, din doi prizonieri, veți deveni doi oameni liberi și cu mare poftă de viață.

- M-ai liniștit, înseamnă că nu este nicio trădare?
- Greșit! Există o singură trădare, aceea că-ți trădezi propria viață. În orice relație toxică, absența iubirii distruge propria oportunitate. Fii fidel ție însuți și atunci îți vei găsi o parteneră de viață împreună cu care să crești.

- Si dacă nu cresc?
- Schimbă partenera. Este cea mai inteligentă mișcare, este bine și pentru tine și pentru ea. Dacă nu faci pasul acesta, nu evoluezi, te vei simți încorsetat, prizonier și vei începe să te răzbuni pe parteneră. Ea este cea care ti-a oferit o închisoare, din cauza ei ești captiv. Furia ta va crește pe zi ce trece, întreaga ta viață va fi o furie continuă. Cum  crezi că mai poți iubi într-o astfel de situație? Cum poți să-ți iubești propria temniță? Cum crede cealaltă persoană că mai poți iubi? Doar dacă nu este sănătoasă la cap! (Despre temniță și căsătorie vom mai discuta peste câțiva ani, atunci când îți vei căuta o parteneră de viață).

- Temniță?
- Da, exact, temniță. Temniță poate fi soția, soțul, mama, tata, profesorul, popa. Asta chiar nu are nicio importanță. Nu aștepta până când te simți încătușat.

- Si cum stăm cu fidelitatea?
- Fidelitatea ta trebuie să fie în primul rând față de tine însuți, orice altceva, vine după aceea. Fugi! Nu aștepta niciun moment în plus, nu te uita înapoi pentru nimic în lume, nu regreta gestul făcut, nu da socoteală nimănui. Nu ai explorat toate locurile, caută în altă parte. Viața este infinită. Vei găsi mereu pe altcineva cu care te potrivești și care în loc de temniță, devine eliberarea ta. Du-te! Caută! Altfel, rămâi cu temnița ta.
Nu te mai gândi la fidelitate. Să știi un lucru, în toate relațiile pe care le ai în viață, înveți și evoluezi, cunoști oameni, situații, stări, comportamente, atitudini, astfel, devii mai inteligent și mai conștient. Dacă ceva nu merge într-o relație, dacă ceva te schilodește, dacă nu ești împlinit, e păcat să trăiești mai departe în situația respectivă. Nu te gândi la avere, la bani, la casă, la ce va spune ”gura lumii”, pleacă! Dacă pleci vei contribui și tu la crearea unei lumi mai pline de iubire.

- Când eram odată la bunica, popa a spus ca ”Ce a unit...”
- De aceea este atâta lume schilodită, schizofrenică, retardată, inadaptată, plină de ”învățături” detestabile, care nu țin cont de viața omului. Astfel de învățături cretine spun că indiferent dacă nu-ți iubești soția, tu să o iubești. Nimeni nu întreabă: ”Cum poate cineva să iubească dacă nu simte iubire?”

- Poate la început a fost iubire.
- Nu te contrazic, dar această iubire a dispărut pe parcurs.
- Din ce am citit, am auzit sau am văzut la televizor, am înțeles că iubirea nu dispare niciodată.
- Așa ceva este total stupid, irațional. Tot ce apare poate dispărea. Tot ce se naște poate muri. Tot ce începe poate să se termine. Tot ce-ți recomand este să rămâi vigilent și sincer.
Dacă iubirea a dispărut, e cel mai mare păcat să continui să trăiești cu acea parteneră. În fond de ce vrei să continui?
- Nu știu, spune-mi tu de ce stau oamenii într-o relație toxică și nu au curaj sa-și ia viața în propriile mâini? De ce se țin scai unii de alții?

- Dacă trăiești cu un om fără să-l iubești, doar ca urmare a unui aranjament financiar, va fi foarte dificil. Unde să te duci, ce să faci? Chiar dacă unora le repeți că te-ai săturat și că o să-ți iei o cameră cu chirie, iar dacă nu o faci, justifici că nu te poți descurca singur. Chiar dacă spui că te separi, dar nu te poți rupe de anturaj, de rude, de colegii de serviciu, de ”babele” care-ți dau legume la piață, în final justifici că nu te poți vedea stând singur(ă), că îți este teamă de singurătate. Numai oamenii care sunt nesiguri pe ei, care au teamă de alt colectiv, care cred că pot face carieră numai în locul în care au stat ani de zile, numai acei oameni se agață de relația toxică. Vezi, pare prea nesigură situația în cazul unei despărțiri, așa că te agăți de celălalt, te enervezi, plângi, începi să cicălești, să te cerți încontinuu, dar rămâneți împreună din cauză că este datoria voastră să fiți împreună.
- Cuuum?
- Da. Astfel de oameni rămân împreună, sunt cei mai periculoși oameni, mai periculoși decât criminalii sau teroriștii.
- Nu cred.
- De ce să nu mă crezi? Gândește-te ce copii se vor naște dintr-o astfel de relație. Părinții nu se distrug numai pe ei, ci distrug și generațiile viitoare. Acei copii vor fi educați de doi oameni imaturi, schizofrenici, unde au ridicat răutatea la nivel de virtute, doi oameni care se ceartă încontinuu, care sunt mereu în conflict, care se critică reciproc și în casă, dar și în public. Copilul născut dintr-o asemenea relație va fi mereu în conflict. O dată va ține cu mama, o dată va ține cu tata și în adâncul lui va fi într-un permanent război civil, va fi mereu confuz. În public își va critica tatăl iar în particular își va critica mama. Sau invers.
- Nu înțeleg, cum să-și critice un copil părinții? Și mai ales în public?
- Foarte bine. Acesta este un mod de a demonstra celor din jur că stima de sine este foarte scăzută, carențele în educație sunt vizibile cu ochiul liber, că cel puțin unul dintre părinți ”i-a dat nas”. În general, astfel de copii au ajuns niște nulități, nu au reușit să-și găsească locul, partenerul, calea de urmat în viață. Sunt permanent într-o căutare perpetuă, gonesc după senzațional, dar în final nu au cu ce se mândri. A alerga de colo-colo, nu este un motiv nici de mândrie, nici de inteligență, nici de realizare profesională sau umană.
- Asta seamănă cu o personalitate scindată.
- Așa și este. De fapt, te vei convinge, așa trăiește aproape toată lumea. Scindarea aceasta vine de la faptul că tatăl și mama au fost mereu în conflict. Apoi, de foarte multe ori, unul din părinți este denigrat de partener în fața copilului. O decizie a sa în ce-l privește pe copil, este anulată de celălalt.. Greșeală capitală pe care o fac unii părinți imaturi, toxici, neevoluați, care vor să scoată în evidență bunătatea lor, empatia și compasiunea, toleranța și corectitudinea, indulgența și mărinimia.

Este motivul pentru care te învăț numai acest tip de fidelitate, fidelitatea față de propria ta viață. Nu vreau să creez haos în viața ta, eu vreau să creez ordine în viața ta, ordine venită din libertate, ordine ca disciplină interioară, nu ca ceva forțat din afară.