Despre homeopatie …

       Homeopatia a apărut graţie părintelui său, doctorul Samuel Hahnemann în anul 1796, când a fost publicat primul său articol în Jurnalul de Medicină Practică.
În acest articol Hahnemann dezbătea trei metode de vindecare:
- prevenţia – adică îndepărtarea cauzelor generatoare de boli,
- tratamentul paliativ – pe principiul vindecării prin cauza opusă, contraria contraris,
- şi metoda lui preferată – similia similibus – adică folosirea de medicamente – remedii, care cauzează simptome similare de boală la indivizii sănătoşi.

Ce înseamnă termenul de “homeopatie”

       Această denumire dată de însuşi Hahnemann vine de la cuvântul grec homois adică similar şi pathos adică boală. În traducere înţelegem similar bolii.
Cea mai importantă carte a lui Hahnemann Organonul Medicinei a fost publicată în 1810, stă la baza practicării şi înţelegerii homeopatiei, cartea de căpătâi a oricărui homeopat.

Ce a condus la descoperirea homeopatiei

       Hahnemann a tradus în 1789 lucrarea “Un tratat al Materia Medica”, scrisă de dr. William Cullen şi a decis să experimenteze pe el însuşi câteva din medicamentele menţionate în acea lucrare. A observat că experimentând medicamentul Arborele de China sau Cinchona (un preparat din scoarţa unei plante din Anzii peruvieni) i-au apărut exact simptomele pe care le are o persoană bolnavă şi căreia îi este indicat acest medicament pentru vindecare. De aici a început Hahnemann să dezvolte metoda sa şi să pună bazele homeopatiei, care pe lângă imense succese medicale i-au adus mereu şi invidia colegilor de breaslă.
Primul succes dovedit al lui Hahnemann a fost în tratarea tifosului în anul 1812 în urma invaziei armatei lui Napoleon în Leipzig, Germania. Din cei 180 de pacienţi bolnavi de tifos şi trataţi de către Hahnemann, doar 2 au murit, ceilalţi au fost vindecaţi.

       Materia Medica Pura (o farmacologie a medicamentelor homeopate) a apărut între 1811 şi 1821, şi are la bază experimentele lui Hahnemann.
Pentru o scurtă perioadă de timp a funcţionat primul spital homeopatic la Leipzig între 1833 şi 1842, sub conducerea lui Hahnemann la vârsta de aproape 80 de ani.
Viaţa lui Hahnemann a fost una de excepţie, a fost cel mai de succes medic european, a tratat şi vindecat familii princiare şi personalităţile contemporane lui. A experimentat mereu şi a învăţat din natură, testând pe el însuşi o mulţime de medicamente. Şi pentru vremurile sale a trăit o viaţă îndelungată ajungând ca la moartea sa, la vârsta de  88 de ani să spună “Non inutili vixi” (Nu am trăit în van).

Ce sunt medicamentele homeopatice

       Sunt medicamente –remedii naturale, de origine vegetală, minerală sau animală, diluate în apă de zeci, sute sau mii de ori şi dinamizate. Practic, este informaţia din natură care inițiază în corpul fizic vindecarea, prin mobilizarea forţei vitale spirit –like. Cu alte cuvinte geniul din medicamentul-remediu homeopatic, se uneşte cu geniul – fiinţa din om şi se restabileşte echilibrul, adică starea de sănătate, în mod natural, fără efecte secundare.

Răspândirea homeopatiei

       În Europa şi în lumea întreagă homeopatia este larg utilizată, având maeştrii care au contribuit nu doar la răspândirea ei, dar au şi îmbogăţit-o prin cercetările lor, crearea de noi remedii astfel că numărul medicamentelor homeopate a trecut de 4000, numeroase studii de caz, cărţi de mare valoare.
Voi aminti doar că în India homeopatia a pătruns în 1810 adusă de misionari, amatori, militari. În 1851 a apărut primul spital homeopat la Calcutta, iar în 1973 guvernul indian a recunoscut homeopatia prin lege ca făcând parte din sistemul naţional medical alături de medicina alopată şi ayurveda. Astăzi, India numără peste 200.000 de medici homeopaţi, are peste 200 de colegii medicale de homeopatie, institute de cercetare, spitale şi cabinete medicale.