Skip to main content
 Petre-Anca-Foto-copil-dependent

Copilul dependent

-La ce te gândești?
-Mă gândeam ... Când unui copil îi face plăcere să-și petreacă timpul cu mama sa, asta înseamnă iubire. Când un copil nu-şi poate petrece timpul fără mama sa, asta înseamnă dependență. Un astfel de copil nu poate face nimic fără mama lui. Numai cu ea vrea să se joace, numai pe ea o acceptă să-l îmbrace, numai cu ea vrea să mănânce, numai cu ea vrea să se plimbe, numai la ea în braţe vrea să stea, numai cu ea vrea să doarmă.
Asta da dependenţă.
Dar, cum bine ştii – doar ai fost şi femeie într-o altă viaţă -, atunci când soţia nu se înţelege prea bine cu soţul, ea, soţie şi mamă, preferă să stea cât mai mult cu copilul ei. Practic 24 de ore din 24. Asta nu este bine. Ţi-am spus mai devreme, dependenţa de un copil duce la crearea unui copil dependent.

-Am înţeles! De aceea tanti Geta de la colţul străzii stă mereu cu copilul ei?
-Soţii Cristea –Geta şi Relu -, nu sunt legaţi de sentimente calde, le este greu să se depărteze de copil, pentru că nu au despre ce vorbi unul cu altul, nu au ce face fără copil. Este şi motivul pentru care caută compania altor oameni cu care să socializeze. Ei nu mai au ce să-şi spună.
-Ştii ce vreau să te mai întreb?
-Bine, mă întrebi dar du-te şi fă pipi nu te scăpa pe tine.
-Da.
-De ce ai stat atât de mult?
-Am vrut să-i fac o surpriză lui mami şi am spălat chiuveta.
-Nu era curată?
-Ba da, dar era un fir de păr de la mami şi până am reuşit să-l iau ...
-Cum, nu ai dat apă pe el?
-Ba da, dar numai după ce am văzut că nu-l pot apuca.
-Acum întreabă!.
-De ce atunci când vine bunica la mine, îmi face toate voile, mă răsfaţă şi nu ţine cont de ce îi spune mami?

-Pentru că aşa sunt aproape toţi bunicii. Ei nu ţin cont de opinia copiilor lor, ei cred că le ştiu pe toate, că ştiu ce este mai bine pentru nepot. „Ce, eu nu te-am crescut cum trebuie? Uite, acum ai şi tu copil, doar eu te-am făcut mare!”
Vezi, dacă bunicii au avut un control absolut asupra copilului lor, acum pentru ei este important să obţină un control total şi asupra nepotului. Este motivul pentru care copiii nu trebuie să locuiască în aceeaşi casă cu părinţii, pentru a nu influenţa educaţia nepoţilor. Sau, dacă vin în vizită să respecte regulile impuse de părinţii nepoţelului.

Posibilitatea de a creşte un copil independent apare după ce părinţii lui devin independenţi. Dacă bunicii nu ţin cont de principiile de educaţie instituite nepotului, atunci copiii trebuie să le limiteze comunicarea cu el. Numai un om independent, liber, îşi poate impune regulile. Opinia lui e ascultată. Pe când opinia unui om dependent poate fi ignorată, pentru că oricum nu are ce să facă. În astfel de conjuncturi, rolul mamei copilului mic este crucial. Ea trebuie să se impună atât în faţa soţului cât şi în faţa bunicilor. Aici trebuie ţinut cont de două direcţii: una ţine de respectarea principiilor impuse pentru educarea şi creşterea copilului, şi a doua, pentru exemplul personal.

Copilul, chiar dacă este mic, aude, observă şi înţelege totul. Până la 4 ani copilul îşi ia modelul de viaţă al mamei, al tatălui sau al unei rude apropiate, bunici, unchi, mătuşi etc.
Pentru părinţi nu ar trebui să fie indiferent care model comportamental este împrumutat de copil, pentru că acest model îl va însoţi în viaţa de adult.
-Tu nu eşti atent la mine?
-Ba da. Mă gândeam la tanti Nuţi. De multe ori se plângea bunicii că toată viaţa ei a vrut să le dea copiiilor „Tot ce e mai bun!”.
-E, dragul meu, „tot ce e mai bun” nu se referă la bunuri materiale. Este practic, relaţia mamei cu ei, starea de spirit şi dispoziţie sufletească. Copilul nu are nevoie de o mamă „care se sacrifică”. Copilul are nevoie de o mamă fericită şi iubitoare.
-Uf!
-Nu ofta.....................................

 

 

 

Vedeți mai multe pasaje din cartea: