Skip to main content
PETRE-ANCA-FOTO-COPILĂRIE-3

COPILĂRIE - 3

- Mulţumesc, aşa este. Mami s-a comportat de aşa natură încât am considerat somnul o odihnă firească, nu o pedeapsă sau ceva impus cu forţa. Mă lăsa în camera mea şi eu mă jucam până oboseam. Atât că nu de fiecare dată strângeam jucăriile de pe covor. Dimineaţa venea mami şi după ce terminam la baie, îmi spunea: „Acum, mergem în camera ta, punem fiecare jucărie la locul ei, şi apoi stăm la masă!.

- Dar eu vreau să mă mai joc după aceea.
- Foarte bine. Ele sunt obosite de cât te-ai jucat cu ele ieri. Până ce noi stăm la masă, ele se vor odihni la locul lor stabilit, nu pe jos. Tu dormi pe jos?
-  Nu.
- Atunci nici ele nu vor să doarmă pe jos.
- Da, cât eu am dormit, nu au dormit şi ele?
- Nu. Tu unde ai dormit?
- În pat.
- Atunci şi ele vor în pătuţul lor. Unele pe raft, altele pe masă, altele în cutie. Altfel, ele te aşteaptă, şi sunt obosite.
- Am înţeles. Da, mă ajuţi şi tu?
- Sigur. Hai să le punem împreună.”

- Frumos. Dacă toate mamele ar proceda aşa, nu ar mai exista atâţia oameni nevrotici în lume. Sunt multe mame de copii mici care îşi trăiesc viaţa numai când copilul lor doarme, iar în restul timpului trăiesc viaţa copilului lor.
Or, dacă se întâmplă aşa, atunci se explică de ce mama vrea ca neapărat la o anumită oră să se culce copilul ei. Și cu cât vrea mama mai mult să doarmă copilul, cu atât el se luptă mai tare cu somnul. Simte neliniștea mamei. Poate să-l certe, nu rezolvă nimic.

- Şi atunci care este soluţia?
- Cea care a adoptat-o mama ta.
- Adică?
- Nu a împărţit în „viaţă pentru ea” şi „viaţă pentru tine”, ci a ales o viaţă alături de tine. O viaţă în care totul să fie confortabil şi pentru ea şi pentru tine. A considerat că este important pentru tine să adormi cu plăcere.
De foarte puţine ori am auzit-o: „Alec, e timpul să te culci!”. O astfel de frază este extrem de neaşteptată şi ceea ce este neaşteptat constituie o sursă de stres. A aşteptat să-ţi termini jocul, dar cu iubire te-a avertizat că în curând vei merge la culcare. Se juca cu tine ducând împreună „maşinuţele la garaj”, „avioanele ies de pe pistă”, „soldăţeii se ascund în tranşee” etc.

După ce toate erau la locul lor, te spăla şi în pat fiind îţi spunea poveşti. În cameră era o luminiţă de veghe. De cele mai multe ori adormeai cu mami în braţe.
-Până la ce vârstă am dormit cu mami în pat?
- Până la 2 ani şi două luni când nu ai mai vrut să bei lapte. A considerat că te vampirizează de energie. Copiii au multă energie, au un câmp energetic puternic, iar dacă stau în braţe sau lângă un adult, acesta este practic un vampir energetic.
-Ştiu că mai eram şi „ghiduş”!

- O, da! Mai ales atunci când părinţii tăi aveau musafiri. Dacă nu doreai să dormi, te apuca, ba foamea, ba ”pişu”, ba ”caca”. Dar nu te ţinea mult. Mai ales că mami începea să te legene.
- A, ce-mi plăcea!
- Sigur! Îţi punea o mână pe umăr şi cealaltă pe şold, după care urma o legănare uşoară. O asemenea mişcare – terapie, are efect relaxant asupra sistemului nervos. De cele mai multe ori, concomitent cu mişcarea mâinilor, intra în ritm cu respiraţia ta până când inspiraţia şi expiraţia coincideau. După o vreme începea să respire mai profund şi mai rar, aşa cum respiră un om în stare de relaxare, încet, încet şi respiraţia ta devenea mai profundă.

- Da, şi a doua zi iar trebuia să scot jucăriile de la locul lor.
- Sigur. Hai să judecăm amândoi. Ai văzut că mami după ce mănâncă spală toate farfuriile?
- Da.
Imaginează-ţi că nu le-ar spăla. Câte s-ar aduna după o săptămână?
- Wow! Cred că nu mai încap în chiuvetă.
- Exact. Aşa s-ar întâmpla şi cu jucăriile tale. Dacă rămân toate pe jos unde te-ai jucat, la un moment dat nu mai poţi merge prin cameră. Acum vezi rostul pentru care mami te punea seara înainte de culcare să pui jucăriile la locul lor?

- Da. Ai dreptate.
- Nu eu am dreptate. Mami avea dreptate şi eu o aprob. O jucărie e mai uşor de strâns decât zece. Şi să mai ştii ceva. Nu acolo unde se mătură e curat, ci acolo unde nu se face gunoi. E cel mai uşor să păstrezi zilnic ordinea decât să faci periodic curăţenie generală. Acesta a fost principiul mamei tale. A pornit de la ideea că educaţia presupune permanenţă, nu ceva făcut întâmplător. Te lăuda de fiecare dată ştiind că aceasta îţi stimulează dorinţa de a face efort. În orice situaţie critica poate distruge orice dorinţă. Mereu ţi-a dat posibilitatea să-ţi încerci forţele, să-ţi apreciezi posibilităţile. Când ai avut nevoie de ajutor ţi l-a dat, nu şi-a demonstrat superioritatea dându-te la o parte şi făcând ea în locul tău. Te-a ajutat numai atunci când ai cerut ajutor. Şi numai după faza în care ţi-a arătat fiecare activitate cum se face.

- Dar şi tu ai ajutat-o pe mami.
- Cum?
- Ei, cum! Doar ştii că atunci când mergeaţi la cumpărături te ruga pe tine să-i alegi produsele, iar la casă îţi dădea ţie banii să plăteşti. De foarte multe ori restul rămânea la tine. Ce bucuros erai!
Au fost şi situaţii când nu reuşeai să alegi ce şi-ar fi dorit mami. Dar cu calm, îţi explica ce anume doreşte, îţi stimula imaginaţia şi memoria făcând asocieri cu ce aveaţi deja acasă. De vreo două ori s-a observat la tine o teamă de a te strecura printre rafturi şi de a face plata la casă. Mami a mai aşteptat o perioadă, după care a reluat jocul. S-a gândit că frica şi tulburarea evidentă sunt semnale că acţiunea respectivă pentru tine se află încă dincolo de limita dezvoltării ...
---------------------------------------------------------------------------------------------------

 

Vedeți mai multe pasaje din cartea: