Skip to main content
 Petre-Anca-Tehnica-clismei

6. Tehnica clismei. Este o tehnică anume?

Într-un vas de 3 litri se pun la fiert 2 litri de apă distilată (fântână, izvor). După ce a dat în 3 clocote, se dă de pe foc, se adaugă 2 linguri de plantă (se va specifica de fiecare dată de terapeut), se pune capacul şi se lasă să se infuzeze 2 minute. Apoi se strecoară şi se lasă să se răcească până când temperatura apei va fi bine suportată de pielea cotului (cu cât mai caldă cu atât mai bine).

Pentru clismă se procură un irigator transparent din plastic, cu tub de legătură transparent din plastic, cu cele două canule (anală şi vaginală) transparente, din plastic şi lungi (canulele) de aproximativ 20 cm. Cel mai bun aparat este cel românesc.

După ce temperatura infuziei permite se răstoarnă în irigator şi se trece la executarea clismei propriu - zise.

Poziţia corpului pentru clismă este de două feluri:

a) genu-pectorală (coate-genunchi);
Se adoptă atunci când se face în baie (WC). Canula şi anusul se va unge cu unguent hemorzon sau cu alifie de gălbenele sau cu ulei de măsline sau cu uleiul de la două capsule de vitamina E (după ce au fost înţepate cu un ac) sau cu unguent procto-glivenol. Vasul se găseşte pe podea, se introduce canula în anus aproximativ 14 cm (altfel nu reuşeşte clisma), se ridică vasul pe chiuvetă sau pe un taburet şi se aşteaptă până se goleşte vasul.

b) pe o parte
Se stă în şezut pe marginea patului (canapelei), se ţine canula între genunchi, se pune pe buricul degetului arătător unguent hemorzon, sau ulei de măsline sau ulei de floarea soarelui sau ulei din capsula de vitamina E şi se unge canula.

Se aşează pe o parte pe marginea patului (canapelei) cu genunchii la gură, cu mâna dreaptă (stângă) se introduce canula în anus, cu aceeaşi mână se apucă vasul de jos, se pune în mâna stângă (dreaptă) şi se ridică astfel încât lichidul să înceapă să intre în intestin. Se inspiră adânc şi se umflă abdomenul, se expiră profund şi se destinde abdomenul.

Indiferent ce poziţie se adoptă, atunci când se simte că apa iese din anus pe lângă canulă sau când în interior apare vreo durere (jenă), vasul se coboară imediat pentru câteva secunde, apoi se ridică din nou.

După ce tot lichidul a fost introdus este foarte bine ca 14 sau 21 de minute să-l menţineţi în interior, pentru a înainta cât mai mult şi a reuşi să înmoaie crustele de materii fecale din pliurile intestinului. Pentru începători, ca de altfel şi pentru cei care sunt constipaţi, este foarte dificil să ţină lichidul atâta timp în interior. Dacă vreţi totuşi să respectaţi prevederea de mai sus secretul este ca după ce vasul s-a golit, să nu scoateţi canula, poziţie în care se poate sta cât doriţi.

Înaintea defecării este bine să faceţi un masaj abdominal (în cercuri concentrice sau spirală în jurul ombilicului).

Atenţie! În momentul când apare jenă în intestin, atunci când lichidul se scurge pe lângă canulă, obligatoriu se lasă vasul jos pentru a egaliza astfel presiunea apei din vas cu presiunea lichidului din intestin (altfel riscaţi să spargeţi peretele intestinal). Atunci când staţi pe oala WC-ului, nu lăsaţi să fie expulzată toată apa, ci cu o frecvenţă mare strângeţi muşchiul anusului, în acest fel timpul de înmuiere şi de colectare a materiilor fecale se măreşte.

Cu apa caldă pregătită înainte se face igienizarea stând cu fundul într-un lighean. În cazul ieşirii hemoroizilor, se unge degetul arătător cu o alifie sau ulei (din cele cu care s-a uns canula) şi   printr-o apăsare uşoară se introduc în interior. Sunt situaţii când datorită unor afecţiuni ale genunchilor sau a epuizării fizice nu se poate sta pe vine, sau nu se poate ajunge la WC (cazuri semnalate mai ales în mediul rural). În astfel de momente, se sacrifică un taburet sau un scaun cu spătar, se practică o gaură cu un diametru cel puţin de 21 de centimetri, dedesubt se pune un lighean sau o găleată şi gata, am confecţionat o oală de WC.

(Pasaj din cartea ”Nu există boală incurabilă !”)

 

Vedeți mai multe pasaje din cartea: